În ultimii ani, preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a devenit un lider politic cu autoritate în interiorul partidului, iar după alegerile parlamentare de la sfârşitul lui 2016 a părut tot mai clar că este omul care are ultima decizie în privinţa guvernării.
Se spun multe lucruri despre Liviu Dragnea, că este dictator, că se consultă doar cu 2-3 oameni atunci când ia decizii majore, că a transformat marele PSD într-o proprietate personală, că toate deciziile pe care le ia au legătură cu faptul că vrea să scape de puşcărie Mă opresc aici din enumerare. Greu de spus cât adevăr este în ceea ce am enumerat. Cert este că tocmai această atitudine de lider autoritar l-a făcut pe Dragnea să-şi facă foarte mulţi duşmani şi, în consecinţă, să deschidă foarte multe fronturi de luptă, atât în afara partidului, cât şi în interiorul său.
Liviu Dragnea s-a certat cu Victor Ponta. Au urmat apoi cele două eşecuri cu Sorin Grindeanu şi Mihai Tudose la Palatul Victoria. Nu este clar nici acum de ce şi cum s-a ajuns să îi nominalizeze pentru funcţia de prim-ministru. A urmat conflictul cu Gabriela Firea, care este departe de a se fi încheiat. La ultima şedinţă a Comitetului Executiv, Marian Oprişan a aruncat piatra în direcţia lui Liviu Dragnea. Nici cu Niculae Bădălău sau cu Paul Stănescu nu există o relaţie prea bună.
Sunt mult prea multe fronturi de luptă în interiorul PSD, iar Liviu Dragnea trebuie să facă faţă şi războaielor externe: disputa cu preşedintele Klaus Iohannis şi acea parte a sistemului paralel care încă mai funcţionează, dar şi relaţia îngheţată cu actuala conducere a Comisiei Europene. De conflictele cu prestatarii #Rezist nu are rost să mai amintesc.
Dar ce se întâmplă când deschizi sau eşti nevoit să participi la atât de multe fronturi de luptă? Există riscul major ca liderul PSD să nu mai poată face faţă atâtor bătălii şi să cedeze sau să negocieze.
Se pot spune multe despre Liviu Dragnea, dar nu că nu ar fi un politician abil. Totul este calculat şi pare că Dragnea merge la risc: TOTUL SAU NIMIC!