MENIU

Tăriceanu – o achitare cât un mandat de preşedinte al României

Achitarea definitivă a preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, în dosarul în care era acuzat de mărturi mincinoasă, nu este neapărat o surpriză având în vedere cât de subţire era dosarul instrumentat de DNA. Era aproape imposibil ca procurorii să vină cu ceva în plus, care să fie devastator pentru liderul ALDE şi astfel să obţină condamnarea sa.

Este încă o dovadă a modului total neprofesionist în care se fac dosarele penale, mai ales când sunt vizate personalităţi cu miză politică importantă. Iar Călin Popescu Tăriceanu era „prada” perfectă pentru DNA şi pentru statul paralel. Este un om politic cu notorietate, este al doilea om în stat, este liderul unuia dintre cele două partide aflate la guvernare şi, mai ales, este unul dintre favoriţii în cursa pentru prezidenţiale. Alături de liderul PSD, Liviu Dragnea, Tăriceanu este personajul politic vânat cu predilecţie de procurori.

Decizia în cazul lui Călin Popescu Tăriceanu poate fi văzută ca o surpriză ţinând cont de contextul politic în care vine. Pe 26 mai avem alegerile europarlamentare, iar ALDE este un partid care va conta. La sfârşitul anului vom avea alegeri prezidenţiale, iar Tăriceanu este în primii trei favoriţi să câştige cursa electorală.

Prin decizia de achitare definitivă, liderul ALDE îşi consolidează poziţia de principal contracandidat al lui Klaus Iohannis. Poate o să surprindă ce o să spun dar, la ora actuală, PSD este partidul care pierde în urma deciziei în cazul lui Tăriceanu. PSD nu are un candidat oficial la prezidenţiale şi, la cât de orgolioşi sunt social-democraţii, este foarte greu de crezut că vor da buzna la urne să îl voteze pe Tăriceanu.

Poate că undeva, în laboratoarele care fac şi desfac jocurile politice în ţara asta, se doreşte cu orice preţ o finală Iohannis – Tăriceanu la prezidenţiale, scopul principal fiind scoaterea din joc a PSD şi a electoratului său disciplinat.

Decizia definitivă şi în cazul lui Liviu Dragnea va confirma sau nu spusele mele legate de finala prezidenţială care ni se pregăteşte.

3 motive pentru care Dragnea trebuie neapărat condamnat

Marea agitaţie în jurul procesului preşedintelui PSD, Liviu Dragnea, se poate explica prin miza uriaşă a ceea ce urmează după decizia finală. Iar miza a crescut foarte mult după alegerile parlamentare de la sfârşitul anului 2016, când Liviu Dragnea a reuşit să aducă PSD unul dintre cele mai bune rezultate electorale din istorie. Evident că acel rezultat nu va mai fi repetat şi la europarlamentare, dar PSD porneşte în continuare cu prima şansă la viitoarele alegeri.

De altfel, nu este întâmplător aleasă data de 20 mai pentru pronunţare, în condiţiile în care pe 26 mai se dă votul la europarlamentare. Pe termen scurt, o condamnare cu executare pentru Dragnea va victimiza PSD, care cel mai probabil va lua un plus de 5-10 procente. Miza condamnării este însă pe termen lung şi are 3 posibile explicaţii:

1. ALEGERILE PREZIDENŢIALE: o condamnare îl scoate definitiv pe Dragnea din cursa pentru prezidenţiale; dacă însă liderul PSD va fi achitat atunci va deveni favorit să câştige cursa pentru Palatul Cotroceni. Aşa se explică şi incertitudinea PSD în a-şi desemna un candidat la prezidenţiale.

2. REAŞEZAREA POLILOR DE PUTERE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ: alegerile pentru Parlamentul European vor aduce modificări importante pe scena politică europeană, dominată până de curând de popularii europeni şi de socialişti. Lucrurile se vor schimba în acest an din cauza valul destul de însemnat de naţionalişti şi populişti care câştigă teren în ţări importante din Europa. Liviu Dragnea este o miză şi din acest punct de vedere, ţinând cont de poziţiile sale categorice împotriva actualei conduceri a Comisiei Europene. Este foarte important cine va conduce în perioada următoare unul dintre cele mai mari partidele social-democrate din Europa, iar la Bruxelles sunt foarte mulţi oameni cu influenţă care ar dori să scape de Liviu Dragnea.

3. CONSERVAREA STATULUI PARALEL: s-a tot spus despre liderul PSD că şi-a negociat libertatea cu acea parte a statului paralel care ia marile decizii în zona justiţiei; nimeni din sfera de influenţă a statului paralel nu îl doreşte pe Dragnea în libertate, pentru că ştiu ce se va întâmpla dacă se va ajunge la achitare. Liviu Dragnea nu uită, nu iartă şi nu va ezita să se răzbune, mai ales că acum îşi joacă una din ultimele cărţi ale supravieţuirii sale în politică.

Lazăr, agentul electoral al PSD

Încă nu a început oficial campania electorală pentru alegerile europarlamentare, dar PSD beneficiază deja de un ajutor nesperat venit chiar de unde se aştepta cel mai puţin. Majoritatea liderilor PSD fie au fost urmăriţi penal, fie au condamnări în diferite dosare, fie au fost chemaţi la o „discuţie” de către procurori. Ajutorul nesperat pentru PSD în prag de campanie electorală vine chiar de la şeful procurorilor din România.

Cu fiecare zi în care Augustin Lazăr refuză să demisioneze şi are apariţii penibile în mass-media, PSD câştigă puncte electorale fără să facă mari eforturi. Tăcerea suspectă, dar uşor de înţeles, a preşedintelui Klaus Iohannis în cazul lui Augustin Lazăr nu face decât să ajute PSD. Nici măcar referendumul susţinut şi promovat destul de agresiv de Iohannis şi aliaţii politici nu poate să acopere scandalul legat de trecutul tenebros al procurorului Lazăr.

Cum să vii şi să promovezi un referendum pe teme de justiţie când tu, în calitate de şef al statului, te faci că nu vezi pe cine susţii în cea mai înaltă funcţie a Parchetului General? La fel a făcut Klaus Iohannis şi în cazul Laurei Codruţa Kovesi, dar acum lucrurile sunt parcă şi mai grave.

În fiecare zi apar mărturii ale oamenilor care au trecut prin calvarul puşcăriilor comuniste, care povestesc cât de important era rolul lui Augustin Lazăr în acele vremuri şi cât rău a făcut personajul ajuns efemer dar nu întâmplător în funcţia de Procuror General al României.

Fiecare zi în care Augustin Lazăr rămâne în fruntea Parchetului este o dramă pentru imaginea României, o pierdere pentru capitalul electoral al preşedintelui Iohannis şi un câştig gratuit pentru PSD, care şi-a găsit un agent electoral perfect.

Cum a ajuns Timmermans „jandarmul” României

Nu mai este o surpriză pentru nimeni că principala gură de foc de la Bruxelles împotriva României este Frans Timmermans, numărul doi în ierarhia Comisiei Europene. Despre acesta a început să se vorbească în România cu precădere după ce PSD a câştigat alegerile parlamentare la sfârşitul anului 2016. Este momentul în care Timmermans îşi începe o adevărată campanie de atacuri la adresa României, subiectul principal fiind justiţia, cu precădere respectarea statului de drept.

Deşi este prim-vicepreşedinte al Comisiei Europene de la 1 noiembrie 2014, Frans Timmermans nu a suflat o vorbă când la Bucureşti, în mai 2016, tehnocraţii lui Cioloş au modificat prin ordonanţă de urgenţă Codul Penal şi Codul de Procedură Penală. Imediat după venirea PSD la putere, „jandarmul” Timmermans a pus ochii pe România şi nu o mai slăbeşte din atacuri.

S-a spus în media că Timmermans este atât de virulent pentru că se află în campanie electorală. Poate fi un argument, mai ales că numărul doi în conducerea Comisiei Europene îşi joacă ultima şansă de a rămâne în politica europeană la nivelul cel mai înalt, sperând să ajungă în fotoliul deţinut de Jean Claude Juncker. Partidul lui Timmermans stă atât de slab în sondajele din Olanda încât riscă să nu prindă nici măcar un loc de europarlamentar. Marea ipocrizie este că Timmermans are nevoie şi de voturile PSD pentru a ajunge la conducerea Comisiei Europene.

Dar de ce este atât de pornit împotriva României?

În primul rând, Frans Timmermans este olandez. Olanda este din foarte multe puncte de vedere principalul adversar al României la nivelul Uniunii Europene. Olanda nu vrea România în spaţiul Schengen. De asemenea, Olanda are o mare problemă cu portul Constanţa, văzut drept un mare rival al principalului port comercial european, Rotterdam.

În al doilea rând, socialistul Timmermans este unul din liderii UE care au făcut un lobby puternic acţiunilor şi organizaţiilor finanţate de adversarul PSD, miliardarul George Soros. Timmermans a fost principalul avocat de la Bruxelles, care l-a susţinut pe Soros în războiul acestuia cu Viktor Orban.

Crede cineva că Timmermans a ajuns întâmplător prim-vicepreşedinte al Comisiei Europene având în portofoliu domeniul justiţiei şi respectarea statului de drept?

Crede cineva că Timmermans nu înţelege că de fapt în România nu este nicio problemă cu respectarea statului drept? 

PS! Din păcate, PSD, poate cu excepţia a 2-3 lideri, preferă să se facă preş în faţa atacurilor total interesate venite din partea unui olandez extrem de oportunist, care îşi joacă viitorul politic la mai multe capete! 

ANALIZĂ! Klaus Iohannis joacă ultima carte

Prima parte a anului electoral 2019 ne arată un Klaus Iohannis mult mai activ decât a fost în toţi cei 5 ani de mandat, în care a preferat o atitudine destul de pasivă şi, de cele mai multe ori, a reacţionat la diverse evenimente. Sunt puţine situaţii în acest mandat, în care Iohannis să fi venit cu iniţiative prin care să marcheze puncte electorale decisive.

Principalul obiectiv al mandatului de preşedinte al lui Klaus Iohannis a fost şi rămâne obţinerea unui al doilea mandat. Lucrurile sunt clare din acest punct de vedere. Nici nu mai contează ce a fost în aceşti 5 ani. Contează doar ca actualul preşedinte să mai rămână încă un mandat la Palatul Cotroceni.

Klaus Iohannis şi-a început mandatul cocoţat pe un val de simpatie de care nu a ştiut prea bine să profite. A avut un moment, după nenorocirea de la Colectiv, în care a preluat iniţiativa politică, dar a eşuat lamentabil venind cu Guvernul tehnocrat condus de Dacian Cioloş. Acesta este marele eşec al mandatului preşedintelui Iohannis, care a dus şi la o victorie istorică a PSD la alegerile parlamentare de la sfârşitul lui 2016.

În ultimii 2 ani, Klaus Iohannis nu a mai reuşit să iasă în evidenţă prin iniţiative politice majore. Sugestiv pentru cei 5 ani de mandat pentru Klaus Iohannis este că acesta a evitat să iasă în mass-media cu un interviu adevărat la una din marile televiziuni de ştiri din România. Este un mare semn de slăbiciune pentru Klaus Iohannis.

Singura sa strategie este să se poziţioneze împotriva PSD, să critice şi să blocheze tot ce vine de la Guvern. Cam puţin pentru a obţine încă un mandat.

Acum a apărut chestiunea referendumului, care nu vine ca o iniţiativă din partea Palatului Cotroceni. Marele merit pentru referendumul pe teme de justiţie îl are USR, împreună cu #Rezist. Preşedintele Iohannis nu a făcut decât să se alăture iniţiativei, sfătuit probabil că este ultima şansă să fie reales la prezidenţiale. Aşa se explică ultimele ieşiri ale preşedintelui Iohannis, care are însă o mare problemă.

Pe de o parte, Iohannis trebuie să dea satisfacţie USR/#Rezist, care deja au început să mârâie că nu mai este nevoie să fie consultat din nou Parlamentul pentru tema referendumului.

Pe de altă parte, Klaus Iohannis, deşi e candidatul oficial al PNL la prezidenţiale, nu pare să se bucure de sprijinul total al aleşilor locali liberali, care au simţit apropierea acestuia mai degrabă de USR şi Cioloş.

În aceste condiţii, de eşecul/succesul referendumului va depinde în mare parte un nou mandat de preşedinte pentru Klaus Iohannis.