Alegerile pentru Parlamentul European sunt primul test electoral major din acest an și ne va arată dacă se confirmă ceea ce foarte multă lume anticipează. Mișcările suveraniste din Europa au șansa de a da lovitura în țări importante din Uniunea Europa. Nici România nu e departe de acest scenariu, iar ceea ce întâmplă acum pe continent cu protestele fermierilor nu e deloc întâmplător.

Multe dintre solicitările fermierilor la nivel european se regăsesc și în programele politice ale mișcărilor suveraniste. S-a discutat mult despre ce înseamnă aceste mișcări, s-a spus că sunt curente extremiste, cu solicitări radicale și greu de pus în practică. Ceea ce nu înțeleg cei care atacă partidele suveraniste este faptul că aceste mișcări au apărut și s-au dezvoltat pe fondul nemulțumirilor majore ale oamenilor față de politica Uniunii Europene. Fie că vorbim despre imigrație sau despre politica agricolă comună, nemulțumirile oamenilor sunt tot mai accentuate, iar cei care profită cel mai mult sunt politicieni cu notorietate din zona suveranistă.

Marine Le Pen în Franța, Viktor Orban în Ungaria, Matteo Salvini în Italia, Geert Wilders în Olanda, George Simion în România sunt lideri politici pe val, iar mișcările politice aflate în spatele lor au șanse mari să dea lovitura la alegerile europarlamentare. Totul va depinde de participarea la vot, dar și de felul în care va fi gestionat protestul masiv al fermierilor.

Trebuie să ne așteptăm la surprize majore la europarlamentare, actuala structură a grupurilor parlamentare europene se va schimba radical. Nimic nu va mai fi ca înainte, este un val de ură și de protest care nu are cum să mai fie oprit, iar cei care au de câștigat sunt liderii cu mesaje critice simple, care spun oamenilor ceea ce vor să audă și care nu și-au schimbat opiniile în funcție de cum au fost vremurile. Iar lucrurile se vor complica și mai mult dacă Donald Trump se va întoarce la Casa Albă.

Mișcările suverniste nu au apărut din nimic. Totul a pornit de la felul în care cei care conduc Uniunea Europeană, în special Partidul Popular European, au gestionat crizele politice și economice. Aroganța liderilor care conduc instituțiile europene nu a făcut decât să umfle electoral partidele aflate în opoziție. În Franța, Marine Le Pen a fost foarte aproape să îl bată pe Macron în alegerile prezidențiale. În Olanda, Geert Wilders a câștigat alegerile legislative. Ungaria este condusă cu mână forte de Viktor Orban, care joacă și cu UE, dar stă la masă și cu Putin. Sunt situații electorale complicate și în Germania, dar și în Austria.

În România, AUR pare să-și fi consolidat locul doi în sondaje și amenință chiar primul loc pentru europarlamentare. Nu este deloc sigur că PSD va câștiga primele alegeri din acest an, iar cei aflați la putere acum în România se gândesc la o variantă să comaseze europarlamentare cu locale, sperând că primarii PSD și PNL vor trage mai mult în campania electorală.

Bulgărele de zăpadă suveranist a pornit la vale de mai bine de doi ani și tot crește, aproape că mătură totul în cale!

Președintele PSD, Marcel Ciolacu, a reușit performanța de a ajunge premier în urma unei înțelegeri cu șeful statului, Klaus Iohannis, care a preferat să aibă un final de mandat prezidențial liniștit, în ciuda faptului că nu și-a dorit niciodată un prim-ministru de la PSD. Se pot spune multe despre Ciolacu, dar în niciun caz că nu are abilitate politică.

Marcel Ciolacu se pregătește de mai bine de 10 ani pentru funcția de prim-ministru și visează să îi ia locul lui Iohannis la Palatul Cotroceni. Cel mai probabil se bazează și pe ajutor din interiorul sistemului, dar și pe sprijin european, dar mai ales american. Nimeni nu ajunge într-o funcție majoră în România dacă nu este agreat la Washington și la Bruxelles. S-a spus despre actualul premier că are susținere acolo unde e nevoie, adică undeva în zona Pădurii Băneasa. Ciolacu a reușit să crească puțin câte puțin, ajungând în poziția de a nu mai putea fi refuzat de Iohannis.

Din prima zi în care a ajuns premier, Ciolacu este într-o continuă campanie electorală pentru propria imagine publică. Încearcă să fie acel politician care vrea să rezolve totul în țara asta, de la organizarea meciurilor de fotbal până la scăderea prețurilor în magazine. În plus, Ciolacu folosește arma șantajului numită PNRR pentru a lua decizii în coaliție. El le spune clar celor din PNL: fie aplicăm măsurile fiscale cerute de UE pentru a primi banii din PNRR, fie se rupe coaliția și se intră în criză politică. Aici nu există cale de mijloc. Ciolacu are o agendă politică foarte clară și, în general, și-a impus voința.

Ceea ce nu înțelege Marcel Ciolacu este faptul că reușește cu ușurință să irite foarte multă lume, mai ales prin aroganța politică de care dă dovadă. România a avut „mici Dumnezei” în politică, dar care au sfârșit foarte prost. Modestia și heirupismul de care încearcă să dea dovadă Ciolacu riscă să se întoarcă înzecit împotriva sa.

Șmecheria politică prin care liderul PSD a reușit să urce nu îi va fi necesară pentru a se menține. A lua măsuri fiscale doar pentru că așa vrea Uniunea Europeană nu este o soluție. A te face că iei măsuri pentru a economisi bani la buget când, de fapt, nu umbli acolo unde sunt adevăratele probleme, nu va face decât să enerveze și să genereze un val de ură.

Actualul premier al României nu a fost niciodată un politician veritabil, ci mai degrabă a știut să profite de context și să își maximizeze șansele de a urca pe scara politică. Se numește oportunism politic, dar nu va fi suficient pentru a rezista. Populismul socialist de care dă dovadă Ciolacu se va întoarce ca un bumerang împotriva sa și în niciun caz nu este acel patriotism despre care actualul prim-ministru vorbea la începutul mandatului.

Este foarte ușor pentru Marcel Ciolacu să ajungă de la mărire la decădere.