MENIU

BLESTEMUL ROMÂNIEI – „ciocanul” Timmermans şi „nicovala” Weber

Cu 25 de zile înainte de alegerile pentru Parlamentul European, situaţia politică este extrem de complicată, iar veştile pentru România nu sunt deloc cele pe care le aşteptăm. Marile blocuri politice europene, socialiştii şi popularii, cel mai probabil vor lua majoritatea voturilor şi vor trimite cei mai mulţi europarlamentari la Bruxelles şi Strasbourg. Încă nu este clar cât de mult vor reuşi partidele populiste europene să mobilizeze electoratul, dar este de aşteptat o creştere a procentului pentru aceste partide, în special în ţări ca Italia, Polonia, Ungaria, Finlanda, Spania, chiar şi în Germania.

Poate fi o veste bună pentru România faptul că socialiştii şi popularii europeni vor lua cele mai multe voturi, având în vedere că avem partide politice puternice reprezentante ale celor două mari formaţiuni europene. Şi aici mă refer la PSD şi PNL, care vor aduce procente importante socialiştilor, respectiv popularilor europeni. Lucrurile nu sunt însă deloc favorabile României pe termen scurt, ţinând cont că la butoanele celor două mari partide europene sunt oameni care nu agrează Guvernul de la Bucureşti.

Frans Timmermans, din partea socialiştilor şi Manfred Weber, din partea popularilor europeni, sunt cei doi favoriţi să preia conducerea Comisiei Europene. Va fi o competiţie între cei doi, iar România, din păcate, se află între ciocan şi nicovală. Niciunul dintre cei doi nu este apropiat de actuala conducere a României.

Socialistul Timmermans, despre care se spune că este omul de legătură al lui George Soros şi cel care a făcut cele mai importante acţiuni de lobby în Parlamentul European în favoarea miliardarului, nu a fost niciodată apropiat de PSD, mai ales de când partidul este condus de Liviu Dragnea.

Germanul Manfred Weber, susţinut puternic de cancelarul Angela Merkel la şefia Comisiei Europene, este principalul artizan al tăierii fondurilor europene pentru România, pe motiv de „încălcare a statului de drept”. Deşi este apropiat de actuala conducere a PNL şi, implicit, de preşedintele Klaus Iohannis, Weber pare la acest moment un adversar mult mai radical pentru Guvernul Dăncilă.

Următoarele luni vor aduce clarificări importante pe plan european, iar pentru România nu sunt veşti bune. Există chiar şi un scenariu de groază pentru PSD şi Liviu Dragnea, dacă lucrurile vor arăta în felul următor:

  • PREŞEDINTE COMISIA EUROPEANĂ: Frans Timmermans / Manfred Weber
  • PREŞEDINTE CONSILIUL EUROPEAN: Angela Merkel
  • PREŞEDINTE PARLAMENTUL EUROPEAN: Guy Verhofstadt
  • PROCUROR ŞEF EUROPEAN – Laura Codruţa Kovesi

Tăriceanu – o achitare cât un mandat de preşedinte al României

Achitarea definitivă a preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, în dosarul în care era acuzat de mărturi mincinoasă, nu este neapărat o surpriză având în vedere cât de subţire era dosarul instrumentat de DNA. Era aproape imposibil ca procurorii să vină cu ceva în plus, care să fie devastator pentru liderul ALDE şi astfel să obţină condamnarea sa.

Este încă o dovadă a modului total neprofesionist în care se fac dosarele penale, mai ales când sunt vizate personalităţi cu miză politică importantă. Iar Călin Popescu Tăriceanu era „prada” perfectă pentru DNA şi pentru statul paralel. Este un om politic cu notorietate, este al doilea om în stat, este liderul unuia dintre cele două partide aflate la guvernare şi, mai ales, este unul dintre favoriţii în cursa pentru prezidenţiale. Alături de liderul PSD, Liviu Dragnea, Tăriceanu este personajul politic vânat cu predilecţie de procurori.

Decizia în cazul lui Călin Popescu Tăriceanu poate fi văzută ca o surpriză ţinând cont de contextul politic în care vine. Pe 26 mai avem alegerile europarlamentare, iar ALDE este un partid care va conta. La sfârşitul anului vom avea alegeri prezidenţiale, iar Tăriceanu este în primii trei favoriţi să câştige cursa electorală.

Prin decizia de achitare definitivă, liderul ALDE îşi consolidează poziţia de principal contracandidat al lui Klaus Iohannis. Poate o să surprindă ce o să spun dar, la ora actuală, PSD este partidul care pierde în urma deciziei în cazul lui Tăriceanu. PSD nu are un candidat oficial la prezidenţiale şi, la cât de orgolioşi sunt social-democraţii, este foarte greu de crezut că vor da buzna la urne să îl voteze pe Tăriceanu.

Poate că undeva, în laboratoarele care fac şi desfac jocurile politice în ţara asta, se doreşte cu orice preţ o finală Iohannis – Tăriceanu la prezidenţiale, scopul principal fiind scoaterea din joc a PSD şi a electoratului său disciplinat.

Decizia definitivă şi în cazul lui Liviu Dragnea va confirma sau nu spusele mele legate de finala prezidenţială care ni se pregăteşte.

3 motive pentru care Dragnea trebuie neapărat condamnat

Marea agitaţie în jurul procesului preşedintelui PSD, Liviu Dragnea, se poate explica prin miza uriaşă a ceea ce urmează după decizia finală. Iar miza a crescut foarte mult după alegerile parlamentare de la sfârşitul anului 2016, când Liviu Dragnea a reuşit să aducă PSD unul dintre cele mai bune rezultate electorale din istorie. Evident că acel rezultat nu va mai fi repetat şi la europarlamentare, dar PSD porneşte în continuare cu prima şansă la viitoarele alegeri.

De altfel, nu este întâmplător aleasă data de 20 mai pentru pronunţare, în condiţiile în care pe 26 mai se dă votul la europarlamentare. Pe termen scurt, o condamnare cu executare pentru Dragnea va victimiza PSD, care cel mai probabil va lua un plus de 5-10 procente. Miza condamnării este însă pe termen lung şi are 3 posibile explicaţii:

1. ALEGERILE PREZIDENŢIALE: o condamnare îl scoate definitiv pe Dragnea din cursa pentru prezidenţiale; dacă însă liderul PSD va fi achitat atunci va deveni favorit să câştige cursa pentru Palatul Cotroceni. Aşa se explică şi incertitudinea PSD în a-şi desemna un candidat la prezidenţiale.

2. REAŞEZAREA POLILOR DE PUTERE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ: alegerile pentru Parlamentul European vor aduce modificări importante pe scena politică europeană, dominată până de curând de popularii europeni şi de socialişti. Lucrurile se vor schimba în acest an din cauza valul destul de însemnat de naţionalişti şi populişti care câştigă teren în ţări importante din Europa. Liviu Dragnea este o miză şi din acest punct de vedere, ţinând cont de poziţiile sale categorice împotriva actualei conduceri a Comisiei Europene. Este foarte important cine va conduce în perioada următoare unul dintre cele mai mari partidele social-democrate din Europa, iar la Bruxelles sunt foarte mulţi oameni cu influenţă care ar dori să scape de Liviu Dragnea.

3. CONSERVAREA STATULUI PARALEL: s-a tot spus despre liderul PSD că şi-a negociat libertatea cu acea parte a statului paralel care ia marile decizii în zona justiţiei; nimeni din sfera de influenţă a statului paralel nu îl doreşte pe Dragnea în libertate, pentru că ştiu ce se va întâmpla dacă se va ajunge la achitare. Liviu Dragnea nu uită, nu iartă şi nu va ezita să se răzbune, mai ales că acum îşi joacă una din ultimele cărţi ale supravieţuirii sale în politică.

Lazăr, agentul electoral al PSD

Încă nu a început oficial campania electorală pentru alegerile europarlamentare, dar PSD beneficiază deja de un ajutor nesperat venit chiar de unde se aştepta cel mai puţin. Majoritatea liderilor PSD fie au fost urmăriţi penal, fie au condamnări în diferite dosare, fie au fost chemaţi la o „discuţie” de către procurori. Ajutorul nesperat pentru PSD în prag de campanie electorală vine chiar de la şeful procurorilor din România.

Cu fiecare zi în care Augustin Lazăr refuză să demisioneze şi are apariţii penibile în mass-media, PSD câştigă puncte electorale fără să facă mari eforturi. Tăcerea suspectă, dar uşor de înţeles, a preşedintelui Klaus Iohannis în cazul lui Augustin Lazăr nu face decât să ajute PSD. Nici măcar referendumul susţinut şi promovat destul de agresiv de Iohannis şi aliaţii politici nu poate să acopere scandalul legat de trecutul tenebros al procurorului Lazăr.

Cum să vii şi să promovezi un referendum pe teme de justiţie când tu, în calitate de şef al statului, te faci că nu vezi pe cine susţii în cea mai înaltă funcţie a Parchetului General? La fel a făcut Klaus Iohannis şi în cazul Laurei Codruţa Kovesi, dar acum lucrurile sunt parcă şi mai grave.

În fiecare zi apar mărturii ale oamenilor care au trecut prin calvarul puşcăriilor comuniste, care povestesc cât de important era rolul lui Augustin Lazăr în acele vremuri şi cât rău a făcut personajul ajuns efemer dar nu întâmplător în funcţia de Procuror General al României.

Fiecare zi în care Augustin Lazăr rămâne în fruntea Parchetului este o dramă pentru imaginea României, o pierdere pentru capitalul electoral al preşedintelui Iohannis şi un câştig gratuit pentru PSD, care şi-a găsit un agent electoral perfect.

Cum a ajuns Timmermans „jandarmul” României

Nu mai este o surpriză pentru nimeni că principala gură de foc de la Bruxelles împotriva României este Frans Timmermans, numărul doi în ierarhia Comisiei Europene. Despre acesta a început să se vorbească în România cu precădere după ce PSD a câştigat alegerile parlamentare la sfârşitul anului 2016. Este momentul în care Timmermans îşi începe o adevărată campanie de atacuri la adresa României, subiectul principal fiind justiţia, cu precădere respectarea statului de drept.

Deşi este prim-vicepreşedinte al Comisiei Europene de la 1 noiembrie 2014, Frans Timmermans nu a suflat o vorbă când la Bucureşti, în mai 2016, tehnocraţii lui Cioloş au modificat prin ordonanţă de urgenţă Codul Penal şi Codul de Procedură Penală. Imediat după venirea PSD la putere, „jandarmul” Timmermans a pus ochii pe România şi nu o mai slăbeşte din atacuri.

S-a spus în media că Timmermans este atât de virulent pentru că se află în campanie electorală. Poate fi un argument, mai ales că numărul doi în conducerea Comisiei Europene îşi joacă ultima şansă de a rămâne în politica europeană la nivelul cel mai înalt, sperând să ajungă în fotoliul deţinut de Jean Claude Juncker. Partidul lui Timmermans stă atât de slab în sondajele din Olanda încât riscă să nu prindă nici măcar un loc de europarlamentar. Marea ipocrizie este că Timmermans are nevoie şi de voturile PSD pentru a ajunge la conducerea Comisiei Europene.

Dar de ce este atât de pornit împotriva României?

În primul rând, Frans Timmermans este olandez. Olanda este din foarte multe puncte de vedere principalul adversar al României la nivelul Uniunii Europene. Olanda nu vrea România în spaţiul Schengen. De asemenea, Olanda are o mare problemă cu portul Constanţa, văzut drept un mare rival al principalului port comercial european, Rotterdam.

În al doilea rând, socialistul Timmermans este unul din liderii UE care au făcut un lobby puternic acţiunilor şi organizaţiilor finanţate de adversarul PSD, miliardarul George Soros. Timmermans a fost principalul avocat de la Bruxelles, care l-a susţinut pe Soros în războiul acestuia cu Viktor Orban.

Crede cineva că Timmermans a ajuns întâmplător prim-vicepreşedinte al Comisiei Europene având în portofoliu domeniul justiţiei şi respectarea statului de drept?

Crede cineva că Timmermans nu înţelege că de fapt în România nu este nicio problemă cu respectarea statului drept? 

PS! Din păcate, PSD, poate cu excepţia a 2-3 lideri, preferă să se facă preş în faţa atacurilor total interesate venite din partea unui olandez extrem de oportunist, care îşi joacă viitorul politic la mai multe capete! 

ANALIZĂ! Klaus Iohannis joacă ultima carte

Prima parte a anului electoral 2019 ne arată un Klaus Iohannis mult mai activ decât a fost în toţi cei 5 ani de mandat, în care a preferat o atitudine destul de pasivă şi, de cele mai multe ori, a reacţionat la diverse evenimente. Sunt puţine situaţii în acest mandat, în care Iohannis să fi venit cu iniţiative prin care să marcheze puncte electorale decisive.

Principalul obiectiv al mandatului de preşedinte al lui Klaus Iohannis a fost şi rămâne obţinerea unui al doilea mandat. Lucrurile sunt clare din acest punct de vedere. Nici nu mai contează ce a fost în aceşti 5 ani. Contează doar ca actualul preşedinte să mai rămână încă un mandat la Palatul Cotroceni.

Klaus Iohannis şi-a început mandatul cocoţat pe un val de simpatie de care nu a ştiut prea bine să profite. A avut un moment, după nenorocirea de la Colectiv, în care a preluat iniţiativa politică, dar a eşuat lamentabil venind cu Guvernul tehnocrat condus de Dacian Cioloş. Acesta este marele eşec al mandatului preşedintelui Iohannis, care a dus şi la o victorie istorică a PSD la alegerile parlamentare de la sfârşitul lui 2016.

În ultimii 2 ani, Klaus Iohannis nu a mai reuşit să iasă în evidenţă prin iniţiative politice majore. Sugestiv pentru cei 5 ani de mandat pentru Klaus Iohannis este că acesta a evitat să iasă în mass-media cu un interviu adevărat la una din marile televiziuni de ştiri din România. Este un mare semn de slăbiciune pentru Klaus Iohannis.

Singura sa strategie este să se poziţioneze împotriva PSD, să critice şi să blocheze tot ce vine de la Guvern. Cam puţin pentru a obţine încă un mandat.

Acum a apărut chestiunea referendumului, care nu vine ca o iniţiativă din partea Palatului Cotroceni. Marele merit pentru referendumul pe teme de justiţie îl are USR, împreună cu #Rezist. Preşedintele Iohannis nu a făcut decât să se alăture iniţiativei, sfătuit probabil că este ultima şansă să fie reales la prezidenţiale. Aşa se explică ultimele ieşiri ale preşedintelui Iohannis, care are însă o mare problemă.

Pe de o parte, Iohannis trebuie să dea satisfacţie USR/#Rezist, care deja au început să mârâie că nu mai este nevoie să fie consultat din nou Parlamentul pentru tema referendumului.

Pe de altă parte, Klaus Iohannis, deşi e candidatul oficial al PNL la prezidenţiale, nu pare să se bucure de sprijinul total al aleşilor locali liberali, care au simţit apropierea acestuia mai degrabă de USR şi Cioloş.

În aceste condiţii, de eşecul/succesul referendumului va depinde în mare parte un nou mandat de preşedinte pentru Klaus Iohannis.

Iohannis, atacat dur de la vârful CSM

Preşedintele CSM, judecătorul Lia Savonea, lansează un atac extrem de dur la adresa preşedintelui Klaus Iohannis, în urma consultărilor de la Cotroceni pe tema situaţiei din justiţiei.

„Apel public al Președintelui Consiliului Superior al Magistraturii pentru respectarea independenței justiției

În calitate de Președinte al Consiliului Superior al Magistraturii și în considerarea principiului cooperării loiale între puterile statului, în data de 27.03.2019 am dat curs invitației Președintelui României de a participa la o întâlnire pe tema situației actuale din sistemul judiciar, întâlnire ce a avut loc la Palatul Cotroceni.

Temeiul invitației Președintelui României a vizat „modificările recente și succesive aduse legilor justiției, ce au generat reacții atât în plan intern, cât și european”, iar, în deschiderea întâlnirii, a precizat că acţionează ca mediator la această dezbatere. Cu toate acestea, a rezultat că dispoziţiile art. 80 alin. 2 teza finală din Constituția României, ce prevăd că „Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului”, ar fi determinat, cu necesitate, o altă configurare a cadrului întâlnirii, iar nu doar între instituţiile din cadrul autorităţii judecătoreşti, asociaţiile profesionale ale magistraţilor şi ONG-uri.

Dezbaterea propusă pentru ziua de ieri nu rezolvă problemele justiţiei care sunt complexe, recurente și constante în timp, iar cadrul în care întâlnirea a avut loc nu era cel menit să realizeze acest deziderat, ci dimpotrivă, față de momentul ales, respectiv în campanie electorală, există riscul ca justiția să fie folosită în scop politic. Resping categoric asocierea imaginii justiției cu activitatea politică, precum și orice încercare de a fi utilizate nevoile justiției în scop politic.

Procedând în această modalitate sunt subminate autoritatea și rolul constituțional al Consiliului Superior al Magistraturii, organism ce reprezintă cadrul legitim de dezbatere a problemelor și nevoilor justiției de către reprezentanții magistraților, cu participarea asociațiilor profesionale ale magistraților ori a magistraților în mod individual.

În calitate de Președinte al Consiliului Superior al Magistraturii subliniez că în conformitate cu dispozițiile art. 133 alin. 1 și art. 134 alin. 4 din Constituția României, Consiliul Superior al Magistraturii este autoritatea care îndeplinește atribuțiile constituționale și legale de garant al independenței justiției și reamintesc înalților reprezentanți ai statului că respectarea principiului separației puterilor în stat și al cooperării loiale impune, înainte de toate, respect reciproc și responsabilitate.

ANALIZĂ ELECTORALĂ! Lista europarlamentarilor din România care intră în Parlamentul European

Prezenta simulare electorală privind lista europarlamentarilor din România care vor prinde un loc în Parlamentul European are la bază câteva criterii:

  • o prezenţă la vot de minim 30%
  • îndeplinirea pragului electoral de 5%
  • ultimele sondaje de opinie la nivel naţional

PSD – 11-12 europarlamentari

  1. Rovana Plumb
  2. Carmen Avram
  3. Claudiu Manda
  4. Chris Terhes
  5. Dan Nica
  6. Maria Grapini
  7. Tudor Ciuhodaru
  8. Dragoş Benea
  9. Victor Negrescu
  10. Andi Cristea
  11. Natalia Intotero
  12. Gabriela Zoană

PNL – 7-8 europarlamentari

  1. Rareş Bogdan
  2. Mircea Hava
  3. Siegfried Mureşan
  4. Vasile Blaga
  5. Adina Vălean
  6. Daniel Buda
  7. Dan Motreanu
  8. Gheorghe Falcă

USR-PLUS – 4-5 europarlamentari

  1. Dacian Cioloş
  2. Cristian Ghinea
  3. Dragoş Pîslaru
  4. Clotilde Armand
  5. Dragoş Tudorache

ALDE – 3-4 europarlamentari

  1. Norica Nicolai
  2. Daniel Barbu
  3. Renate Weber
  4. Ovidiu Silaghi

UDMR – 1-2 europarlamentari

  1. Iuliu Winkler
  2. Vincze Lorant

PRO România – 1-2 europarlamentari

  1. Victor Ponta
  2. Corina Creţu

PMP – 1 europarlamentar

  1. Traian Băsescu

PS! Simularea nu ia în calcul posibila redistribuire a mandatelor!

ANALIZĂ! Iohannis, sfâşiat între PNL şi USR-Cioloş

Preşedintele Klaus Iohannis îşi joacă una din ultimele cărţi în cursa pentru obţinerea unui nou mandat la Cotroceni. A fi sau a nu fi referendum pe justiţie în ziua europarlamentarilor e marea miză la care se lucrează în laboratoarele celor care îl mai vor pe Iohannis încă cinci ani în fruntea statului român.

Lucrurile nu sunt deloc simple pentru Klaus Iohannis, care trebuie să spună clar dacă vom avea referendum în ziua europarlamentarelor sau e doar o discuţie pentru a testa piaţa şi reacţiile politice. Deşi este candidatul oficial la prezidenţiale din partea PNL, iniţiativa lui Iohannis nu este văzută prea bine în rândurile liberalilor, care şi-au făcut un calcul simplu. Tema referendumului nu avantajează PNL, ci mai degrabă USR şi zona #Rezist. Inclusiv Klaus Iohannis ştie acest lucru şi nu vrea să-i supere nici pe unii, nici pe ceilalţi.

Preşedintele Klaus Iohannis are nevoie de maşina de vot a PNL, formată din primari şi structuri teritoriale, mult mai bine organizate decât USR-Cioloş. În acelaşi timp, Iohannis ştie că există un electorat de dreapta care de obicei nu vine la vot decât în momente emoţionale puternice. Ăsta e electoratul de tip USR-Cioloş-#Rezist.

Klaus Iohannis este prins la mijloc în acest moment şi, cel mai probabil, vor urma negocieri în trei pentru a se ajunge la un numitor comun. Nu este exclus să vedem o alianţă pre-electorală între PNL şi USR-Cioloş, deşi animozităţile între cele două tabere sunt foarte mari. Iohannis poate fi mediator la viitoarele negocieri, pentru că are nevoie de ambele electorate.

Pe fond, a face referendum pe o temă populistă cum este justiţia exact în ziua unui scrutin electoral e o încercare de manipulare, prin care se doreşte păcălirea celor care vin la vot. Cei care au astfel de iniţiative nu înţeleg că totul se va întoarce împotriva clasei politice, iar prezenţa la vot va fi şi mai redusă în viitorul apropiat. Oamenii nu pot fi păcăliţi la infinit!

VIDEO! LIVIU DRAGNEA, ÎNTRE APRECIERE ŞI DEMONIZARE

Liviu Dragnea, liderul celui mai mare partid din România, considerat drept cel mai influent politician al momentului, se află în centrul unei adevărate campanii care îmbină toate elementele manipulării politice.

Preşedintele PSD, despre care se spune că este omul care conduce de fapt România, este contestat de adversarii politici şi apreciat de propriul partid.

După alegerile parlamentare din decembrie 2016, Liviu Dragnea se află în centrul unei adevărate campanii, prin care se doreşte crearea unei imagini negative. Se spune despre Liviu Dragnea că este dictator, că ia decizii de unul singur sau se consultă cu doi-trei oameni apropiaţi, că este răzbunător cu cei care îi contestă. Despre problemele penale nici nu mai are rost să amintim. Totul pare să fie făcut ca la manual.

Multe din aspectele teoretice se regăsesc şi în practică, în special în ultimii 3 ani şi îl vizează direct pe liderul PSD.

Nu spun că se încearcă demonizarea lui Liviu Dragnea, dar tehnici de demonizare se aplică în mod real.

Din moment ce un un popor este supus prelucrării ideologice şi psihologice cu scopul de a i se cultiva ura faţă de un „duşman”, acel popor începe să gândească conform unei matrice simple „noi” vs. „ei”.

Tot ce vine de la „ai noştri” – e bine, tot ce vine de la „ai lor” – e rău. Aşa se ajunge foarte uşor la fanatismul de grup, care se exprimă simplu şi superficial: nu există adevăruri, există un singur „adevăr”.

Întrebarea este: mai poate fi scoasă demonizarea din politica românească?