MENIU

Cazul CARACAL răstoarnă calculele pentru PREZIDENŢIALE

România are în acest an alegeri prezidenţiale. Fie vom avea un nou preşedinte, fie actualul şef al statului mai câştigă un mandat de cinci la Palatul Cotroceni. Lucrurile sunt pe cale să se schimbe radical după nenorocirea de Caracal.

Nimic nu va mai fi ca înainte de Caracal. Totul este în mişcare şi în schimbare, iar calculele pentru prezidenţiale au toate şansele să fie date peste cap. De la Colectiv nu a mai fost atât de multă emoţie în societate, iar politicienii trebuie să ţină cont de asta. Cine nu va face asta va fi măturat de electorat.

Cine va ştii să gestioneze cel mai bine momentul Caracal va ieşi învingător la prezidenţiale. Unii au încercat să se urce pe valul de frustrare şi nemulţumire, dar au greşit. E cazul liderului USR, care a dovedit că mai are mult de învăţat în politică. E la început de drum, mai are timp, dar să spui că dacă erai preşedintele ţării cazul Caracal nu exista e deja mult prea mult. Oricum, Dan Barna pare să fi înţeles gafa şi a dispărut puţin din peisajul politic.

Teoretic, ceea ce s-a întâmplat la Caracal, felul în care s-a intervenit, întreaga bulibăşeală instituţională, ar trebui să o deconteze cei care se află la guvernare. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Colectiv. Doar că situaţia acum este puţin schimbată. Preşedintele Klaus Iohannis nu poate fi asociat în mod direct cu felul în care s-a intervenit la Caracal, dar este totuşi şef al statului în ultimii cinci ani. Teoretic, Iohannis este omul cel mai puternic şi mai influent în această ţară care, prin reprezentanţii ei în funcţii publice (procurori, poliţie, STS, operatori 112), a eşuat în salvarea unei tinere care, în mod miraculos, a apucat să sune după ajutor.

Toţi cei care sunt în funcţii publice sunt responsabili de ceea ce s-a întâmplat la Caracal. Este revoltător cum unii din opoziţie au încercat şi încă încearcă să-l extragă pe Klaus Iohannis din povestea nefastă de la Caracal. Nu poţi să te mândreşti că eşti preşedintele unei ţări doar atunci când se întâmplă evenimente pozitive. Klaus Iohannis nu poate fi desprins de cazul Caracal, pentru că este şeful statului în care s-a petrecut nenorocirea.

În privinţa PSD, cazul Caracal nu poate aduce nimic bun. Vorbim despre un partid aflat la guvernare, care controlează o parte a instituţiilor de forţă prin reprezentanţii politici instalaţi acolo. De parcă nu era suficient ce s-a întâmplat cu Liviu Dragnea, cazul Caracal nu poate aduce puncte electorale PSD, indiferent ce ar face şi pe cine ar mai schimba din funcţii.

Aparent, povestea tristă de la Caracal îi avantajează pe cei care nu au mai fost la guvernare, care ar putea beneficia şi de voturilor unor nehotărâţi sau care nu au mai votat până acum. Este clar că la nivelul societăţii s-a acumulat o imensă nemulţumire, chiar furie pe alocuri, faţă de cei care sunt plătiţi să ne protejeze, să ne salveze şi să ne dea acea speranţă că dacă ai nevoie de ajutor te poţi baza pe autorităţi. În cazul Caracal, aceste autorităţi au eşuat lamentabil, iar decontul va veni la alegerile prezidenţiale. Vom avea surprize majore!!!

Atenţie PSD! Se naşte tandemul Iohannis – Barna

Este mare agitaţie pe scena politică. Partidele îşi stabilesc candidaţii la alegerile prezidenţiale, se discută, sunt şedinţe mai mult sau mai puţin secrete, se negociază, miza fiind una uriaşă. S-a dovedit în ultimii ani că preşedintele României rămâne reperul de bază în politică, chiar dacă în timpul mandatului nu realizează mare lucru. Românii ştiu să valorizeze funcţia de preşedintele al României, lucru dovedit prin prezenţa mare la vot la fiecare scrutin.

Nici în acest an nu se va face excepţie. În ciuda unor opinii destul de izolate, actualul preşedinte, Klaus Iohannis, porneşte cu prima şansă să intre în turul doi de scrutin Nu mai este însă atât de clar că va intra în finala prezidenţială cu reprezentantul PSD. Premierul Viorica Dăncilă este un politician care a crescut mult în ultimii ani. Încă este devreme să spunem că Dăncilă nu va intra în turul doi. Totuşi vorbim despre preşedintele celui mai mare partid din România, cu un electorat stabil, care însă are o mare problemă în prezent: este demobilizat.

Actuala conducere a PSD ar trebui să îşi propună ca principal obiectiv tocmai mobilizarea acestui electoral, recunoscut prin fidelizare şi disciplină. Marele pericol care pândeşte PSD este dispariţia prin fărâmiţare şi demobilizare a propriului electoral, care şi în cele mai negre etape ale istoriei se situa la un minim de 30%. Semnalul a fost tras la europarlamentare iar trendul legat de electoratul PSD este unul negativ.

Ceea ce se întâmplă acum în PSD nu face decât să crească şansele apariţiei pe scena politică a unui tandem care poate fi devastator pentru social-democraţi. Preşedintele Klaus Iohannis şi-a stabilit ca principal obiectiv câştigarea unui nou mandat la Palatul Cotroceni. Nu va fi simplu, iar asta nu pentru că adversarul tradiţional, PSD, îi va face mari probleme în perioada următoare, ci pentru că pe acelaşi culoar politic cu Iohannis a început să alerge foarte bine candidatul USR-PLUS.

Dan Barna se anunţă un candidat cu potenţial important la prezidenţiale. Este genul de candidat care poate aduce la vot, pe lângă talibanii #Rezist, şi pe cei care nu au votat niciodată până acum pentru că nu erau interesaţi de politică. Este acel electorat cu vârsta cuprinsă între 18 si 35 de ani, care poate înclina decisiv balanţa. Klaus Iohannis ştie foarte bine acest lucru şi va încerca să nu şi-l facă duşman pe Dan Barna.

Scenariul este foarte simplu: Klaus Iohannis îşi va negocia cu Dan Barna susţinerea în turul doi în cazul în care Viorica Dăncilă va intra în finală, iar dacă în turul doi vor intra Iohannis şi Barna se va pune de un blat istoric, având ca obiectiv un nou mandat pentru actualul preşedinte. Nu vor fi negocieri complicate: Klaus Iohannis la Palatul Cotroceni, Dan Barna la Palatul Victoria. Este tandemul devastator pentru PSD, care dacă nu va ştii să gestioneze aşa cum trebuie noua conjunctură politică riscă să devină un partid de 10%. Totul depinde de cât de bine şi de eficient vor reuşi cei din PSD să-şi mobilizeze electoratul, care acum pare extrem de dezamăgit de ceea ce se întâmplă în interiorul partidului.

Marea dilemă a lui Iohannis şi rolul noului PSD

Rezultatele alegerilor europarlamentare şi condamnarea cu executare a liderului PSD, Liviu Dragnea, au dat peste cap toate calculele politice legate de prezidenţiale. Dacă înainte de europarlamentare şi referendum favoriţi pentru a intra în turul doi la prezidenţiale erau, pe de o parte, Klaus Iohannis şi, pe de altă parte, unul din cei doi reprezentanţi ai coaliţiei aflate la guvernare, Călin Popescu Tăriceanu sau Liviu Dragnea, lucrurile s-au schimbat radical.

Preşedintele Iohannis rămâne favorit să intre în turul doi al prezidenţialelor, dar nu mai este atât de sigur că va lupta cu Tăriceanu sau candidatul desemnat de PSD. Alianţa USR-PLUS vine puternic pe turnantă şi nu pare dispusă să facă vreun compromis în faţa lui Klaus Iohannis. Fie că va candida Dan Barna sau Dacian Cioloş, candidatul USR-PLUS are şanse mari să intre în finală cu actualul preşedinte al României iar din acel moment se poate întâmpla orice.

Klaus Iohannis ştie toate aceste lucruri şi are în prezent o mare dilemă: cum să gestioneze relaţia cu noul PSD astfel încât să îşi maximizeze şansele de a obţine un al doilea mandat la Palatul Cotroceni. Preşedintele Iohannis şi-a construit imaginea atacând şi devenind principalul adversar al Guvernului. Situaţia s-a schimbat puţin după condamnarea lui Liviu Dragnea. Nu spun că Iohannis nu mai este adversarul noului PSD, dar între cele două palate s-au deschis nişte uşi prin care se colaborează. Pe de o parte, preşedintele Iohannis trebuie să-şi păstreze şi în timp să-şi radicalizeze din nou poziţia anti-PSD, dar pe de altă parte nu este exclus să se folosească de PSD în bătălia cu USR-PLUS. Este o dilemă politică în care se află preşedintele României, pentru că lucrurile sunt simple: Klaus Iohannis nu poate câştiga prezidenţialele doar cu voturile PNL.

În ciuda campaniei uriaşe de demonizare a lui Liviu Dragnea, PSD a luat 22% la europarlamentare. Este un scor important în condiţiile date, este un electorat semnificativ care nu poate fi ignorat. Problema lui Iohannis este că aceste peste 2 milioane de voturi nu au fost neapărat pentru PSD ci, mai degrabă, pentru Liviu Dragnea. Sigur că foarte mulţi votanţi tradiţionali ai PSD nu au venit deloc la vot sau au votat cu partidul lui Victor Ponta, tocmai pentru că nu s-au identificat cu acţiunile politice radicale ale lui Liviu Dragnea din ultima vreme.

Lucrurile vor deveni mai clare după ce noul PSD îşi va desemna candidatul la prezidenţiale. Atunci va fi momentul în care o parte din dilema politică în care se află Klaus Iohannis se va lămuri. Politica este arta compromisului şi nu ar trebui să mire pe nimeni dacă actualul preşedinte ia în calcul un eventual aranjament politic cu noua conducere a PSD, pentru că pericolul reprezentat de ascensiunea USR-PLUS este foarte mare, iar rezultatul de la europarlamentare este doar începutul a ceea ce va urma pe scena politică.

PS: Am folosit de mai multe ori sintagma „noul PSD” pentru că noua conducere a partidului face eforturi uriaşe pentru a ne arăta că vorbim despre un cu totul alt Partid Social Democrat!!!

Totul e calculat: DĂNCILĂ NU PICĂ!

S-a discutat foarte mult în ultima vreme despre şansele de reuşită ale moţiunii de cenzură împotriva Guvernului condus de Viorica Dăncilă. S-au făcut calcule, alianţe, transferuri politice de la un partid la altul, totul în speranţa aparentă că acest Guvern va pica în Parlament. Aşa se întâmplă de fiecare dată când se depune o moţiune de cenzură şi ni se aduce aminte că e nevoie de 233 de voturi pentru ca Guvernul să pice. Greu de crezut că se vor strânge aceste voturi, mai ales că jocurile politice la nivel înalt şi în laboratoarele mai mult sau mai puţin transparente se fac astfel încât acest Guvern să rămână în funcţie cel puţin până la alegerile prezidenţiale.

  1. Preşedintele Klaus Iohannis nu are niciun interes ca acest Guvern, pe care îl atacă zi de zi, să pice. E un calcul politic simplu: de ce să îl dobori pe cel pe care îl ataci şi de pe urma căruia câştigi puncte electorale? De ce să o schimbe Klaus Iohannis pe Viorica Dăncilă cu un alt premier care va fi asociat până la prezidenţiale cu imaginea actualului şef al statului? S-a mai întâmplat aşa în 2015 când Iohannis l-a numit pe Cioloş premier, iar după un an PSD a câştigat alegerile parlamentare cu 45%.
  2. PNL trebuie să facă aşa cum doreşte Klaus Iohannis. Poate că liberalii ar fi dispuşi să preia guvernarea de la PSD-ALDE, dar asta nu este pe placul preşedintelui Iohannis, care nu îşi poate permite ca un Guvern liberal să organizeze alegerile prezidenţiale, ţinând cont de probleme majore de organizare care se vor ivi şi la acest scrutin. Klaus Iohannis are nevoie tot de „ţapul ispăşitor” numit Guvernul Dăncilă pentru a da vina pentru probleme inerente care vor apărea în ziua alegerilor. În plus, preşedintele Iohannis nu îşi doreşte să deconteze cele câteva luni de guvernare cu un liberal pe scaunul de la Palatul Victoria.
  3. USR nu are niciun interes să intre acum la guvernare. Partidul condus de Dan Barna nu are de ce să trimită miniştri în viitorul Guvern pentru o perioadă atât de scurtă, mai ales că la prezidenţiale îl vor înfrunta chiar pe Klaus Iohannis. Pentru USR e mul mai simplu să stai pe margine, să ţipi, să acuzi şi să repeţi nişte sloganuri împotriva celor aflaţi la guvernare. Reţeta a funcţionat perfect la europarlamentare şi cel mai probabil o vor aplica şi la prezidenţiale.
  4. Pro România nu riscă să dispară înainte de a exista. Partidul condus de Victor Ponta este un pion important la moţiunea de cenzură, dar nu e pregătit şi nu îşi doreşte să intre acum la guvernare. Eventual pot face un joc punctual al preşedintelui Klaus Iohannis, care ar putea lua în calcul un Guvern de tranziţie pe o perioadă determinată, condus de om propus de Pro România. Aici este însă o problemă. Victor Ponta l-ar vrea pe Sorin Câmpeanu, pentru că un Mihai Tudose instalat din nou la Palatul Victoria este un pericol chiar pentru Victor Ponta la conducerea propriului partid.
  5. PSD trage cu dinţii de guvernare. Social-democraţii au în continuare un număr însemnat de parlamentari care nu au niciun interes să pice actualul Guvern. Sunt oameni care cel mai probabil nu vor mai prinde un al doilea mandat de parlamentar şi, în consecinţă, vor dori stabilitate până în 2020 când vor fi alegerile generale.

Aşa arată tabloul legat de moţiunea de cenzură, care este un simplu instrument politic folosit pentru a atinge nişte obiective. Lucrurile sunt ceva mai complexe decât simple negocieri sau transferuri politice de moment. NIMENI NU ÎŞI DOREŞTE CA ACEST GUVERN SĂ CADĂ! Cu atât mai mult cei care se umflă în pene şi anunţă că sunt pregătiţi să se instaleze la Palatul Victoria.

MAREA „VINOVĂŢIE” A LUI DRAGNEA – cele peste 2 milioane de voturi

Oficial, conform datelor prezentate de Biroul Electoral Central, PSD a luat la alegerile europarlamentare 2.040.765 de voturi. Sigur, nu a fost suficient pentru a ocupa prima poziţie şi este foarte aproape de locul trei, ocupat de USR-PLUS. Desigur, PSD a luat mult mai puţin decât la alegerile parlamentare din 2016 şi mult sub ceea ce au dat majoritatea sondajelor de opinie publicate înainte de alegeri.

Nu discut acum despre cum a ajuns PNL să câştige europarlamentare sau despre procentul extrem de mare obţinut de USR-PLUS. Nici chiar despre eforturile uriaşe pentru ca partidele lui Ponta şi Băsescu să intre în Parlamentul European. Voi reveni în curând asupra acestor ultime aspecte.

Remarca mea acum este una simplă, dar extrem de fermă. Cele peste 2 milioane de voturi nu au fost câştigate de PSD, ci de Liviu Dragnea, cum se spune, pe persoană fizică. În campania electorală, dar nici înainte, nu s-a vorbit despre PSD, ci despre Dragnea. La europarlamentare nu a participat o listă cu propuneri de europarlamentari PSD, ci….Liviu Dragnea. Absolut totul a gravitat în jurul lui Dragnea.

Eu nu vreau să contest eforturile depuse în campanie de lideri ai partidului de la centru sau din teritoriu. Spun însă că scorul obţinut de PSD la aceste alegeri i se datorează lui Liviu Dragnea, care a reuşit performanţa de a lua de unul singur cele 2.040.765 de voturi. Cei care au venit la vot şi au pus ştampila în chenarul cu lista PSD l-au votat de fapt pe Liviu Dragnea.

Sigur că şi din cauza fostului lider al partidului, PSD nu a câştigat europarlamentarele. Dar, ce putea face de unul singur? Pentru că ăsta este adevărul: Liviu Dragnea a fost lăsat singur, în special în ultimele luni. Şi, aşa singur, Dragnea a reuşit o adevărată performanţă.

Oare ce se întâmpla dacă toţi liderii din teritoriu trăgeau pentru PSD cu adevărat? Oare ce ar fi fost dacă la nivelul PSD s-ar fi lucrat puţin la imaginea lui Dragnea?

Nu trebuie să fii mare expert în comunicare şi marketing politic să îţi dai seama că în ultimii 3 ani în România a avut loc cea mai amplă operaţiune de manipulare de după 1990.

Tema manipulării a fost una extrem de simplă: Dragnea trebuie demonizat, Dragnea este răul suprem! Iar când la operaţiune participă ţări puternice, miliardari ai planetei, servicii de informaţii, nu ai nicio şansă. Sau poate ai dacă te faci ghiocel. Cu atât mai mare este performanţa de a lua cele peste 2 milioane de voturi!

Probabil că Liviu Dragnea, acolo unde este acum, este împăcat cu sine. Mai mult nu se putea face la aceste alegeri, iar cei 9 europarlamentari PSD care vor merge la Bruxelles îi pot fi recunoscători.

PS. Vin prezidenţialele! Oare candidatul PSD va reuşi să strângă cel puţin 2 milioane de voturi în primul tur?

5 motive pentru care Dragnea este la puşcărie

Am scris pe 16 aprilie 2019 despre cele 3 motive pentru care Liviu Dragnea trebuie neapărat condamnat. Aşa cum se aştepta multă lume, dar mai ales îşi dorea şi mai multă lume, liderul PSD a fost întemniţat la Rahova. Nu discut acum despre situaţia absolut aberantă şi nocivă de a te bucura că un om a fost băgat la închisoare. S-a scris deja destul de mult pe tema asta. Spun doar atât: SUNTEM O ŢARĂ CARE NU SE MAI FACE BINE!

Revenind la felul în care Liviu Dragnea a ajuns să treacă de la faza de „cel mai puternic om din România” la „cel mai important puşcăriaş din România” trebuie spus de la început că există mai multe motive care, analizându-le, putem înţelege mai uşor cum s-a ajuns să îl vedem pe liderul PSD în duba poliţiei mergând spre Rahova.

1. DRAGNEA ERA MULT PREA PUTERNIC
Probabil că de la Ion Iliescu şi Adrian Năstase, social-democraţii din România nu au mai avut un lider de partid atât de puternic şi de influent. Lui Dragnea i s-a spus în multe feluri, că este dictator, că i se urcase la cap puterea, că i se dezvoltase un cult al personalităţii exagerat de mare. Da, aşa este. Liviu Dragnea era dictator, conducea cu mână forte partidul, dar performanţa unei formaţiuni politice aşa cum este PSD depinde de cât de puternic este liderul său.

2. DRAGNEA ERA PERICULOS LA PREZIDENŢIALE
Viitoarele alegeri prezidenţiale ne dezvăluie o cursă în care actualul preşedinte, Klaus Iohannis, este favorit cert. Liviu Dragnea era singurul care putea strânge acel electorat anti-Iohannis şi anti-stat paralel. Nu spun că Dragnea l-ar fi învins pe Iohannis, dar din acest moment, cum se spune în termeni fotbalistici, actualul şef al statului este cu poarta goală.

3. DRAGNEA ERA UN GHIMPE PENTRU UNIUNEA EUROPEANĂ
Alegerile europarlamentare ne arată o reconfigurare a polilor de putere în Uniunea Europeană, chiar dacă popularii europeni şi socialiştii (ambele partide europene îl urau pe Liviu Dragnea) controlează Parlamentul European. Nimeni de la Bruxelles nu îşi dorea ca la Bucureşti să există un fel de Salvini sau Viktor Orban. Şi aşa există deranj mare din cauza populiştilor europeni. România, cu potenţialul său economic şi demografic, nu trebuia să aibă un lider populist care să nu răspundă comenzilor venite de la Bruxelles. În niciun caz nu spun că în spatele condamnării lui Dragnea se află lideri importanţi ai UE, ci afirm cu tărie că la Comisia Europeană şi în alte instituţii europene ieri s-a desfăcut şampania.

4. DRAGNEA ŞI-A NEGOCIAT PROST LIBERTATEA
S-a scris şi s-a vorbit foarte mult despre faptul că în ultimii ani Liviu Dragnea şi-a negociat libertatea. S-a încercat asocierea lui Dragnea cu oameni din structurile de forţă al acestei ţări. Nu ştiu şi nici nu am dovezi să spun că Dragnea stătea la masă cu aceşti oameni care, din păcate, decid cine e băgat la închisoare şi cine nu. Cert este că Dragnea nu a dorit să mai negocieze nimic, cu toate riscurile posibile. Mai mult, în ultimii 3 ani, Dragnea a făcut deranj mare în 2 zone sensibile: justiţie şi servicii de informaţii. Iar când cele 2 entităţi îşi dau mâna nimeni nu scapă, indiferent cât de puternic te crezi în ţara asta. Dragnea se credea puternic, dar ştia că adevărata putere este în altă parte.

5. DRAGNEA E PREA MÂNDRU CA SĂ ACCEPTE O AŞA-ZISĂ „VINOVĂŢIE”
Nu ştiu ce conţine dosarul lui Dragnea, ce probe sau dovezi au avut judecătorii. Înţeleg însă că şansele liderului PSD de a scăpa de puşcărie depindeau de o recunoaştere a prejudiciului sau de o schimbare a încadrării juridice. Nici nu mai contează. Liviu Dragnea nu ar fi acceptat să recunoască fapte pe care nu le-a comis. Iar el ştia că nimeni şi nimic nu îl mai puteau scăpa de Rahova.

PS. Liviu Dragnea nu a avut nicio şansă într-o ţară plină de ură, ipocrizie şi foarte multă prostie!

Tăriceanu – o achitare cât un mandat de preşedinte al României

Achitarea definitivă a preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, în dosarul în care era acuzat de mărturi mincinoasă, nu este neapărat o surpriză având în vedere cât de subţire era dosarul instrumentat de DNA. Era aproape imposibil ca procurorii să vină cu ceva în plus, care să fie devastator pentru liderul ALDE şi astfel să obţină condamnarea sa.

Este încă o dovadă a modului total neprofesionist în care se fac dosarele penale, mai ales când sunt vizate personalităţi cu miză politică importantă. Iar Călin Popescu Tăriceanu era „prada” perfectă pentru DNA şi pentru statul paralel. Este un om politic cu notorietate, este al doilea om în stat, este liderul unuia dintre cele două partide aflate la guvernare şi, mai ales, este unul dintre favoriţii în cursa pentru prezidenţiale. Alături de liderul PSD, Liviu Dragnea, Tăriceanu este personajul politic vânat cu predilecţie de procurori.

Decizia în cazul lui Călin Popescu Tăriceanu poate fi văzută ca o surpriză ţinând cont de contextul politic în care vine. Pe 26 mai avem alegerile europarlamentare, iar ALDE este un partid care va conta. La sfârşitul anului vom avea alegeri prezidenţiale, iar Tăriceanu este în primii trei favoriţi să câştige cursa electorală.

Prin decizia de achitare definitivă, liderul ALDE îşi consolidează poziţia de principal contracandidat al lui Klaus Iohannis. Poate o să surprindă ce o să spun dar, la ora actuală, PSD este partidul care pierde în urma deciziei în cazul lui Tăriceanu. PSD nu are un candidat oficial la prezidenţiale şi, la cât de orgolioşi sunt social-democraţii, este foarte greu de crezut că vor da buzna la urne să îl voteze pe Tăriceanu.

Poate că undeva, în laboratoarele care fac şi desfac jocurile politice în ţara asta, se doreşte cu orice preţ o finală Iohannis – Tăriceanu la prezidenţiale, scopul principal fiind scoaterea din joc a PSD şi a electoratului său disciplinat.

Decizia definitivă şi în cazul lui Liviu Dragnea va confirma sau nu spusele mele legate de finala prezidenţială care ni se pregăteşte.

Iohannis, atacat dur de la vârful CSM

Preşedintele CSM, judecătorul Lia Savonea, lansează un atac extrem de dur la adresa preşedintelui Klaus Iohannis, în urma consultărilor de la Cotroceni pe tema situaţiei din justiţiei.

„Apel public al Președintelui Consiliului Superior al Magistraturii pentru respectarea independenței justiției

În calitate de Președinte al Consiliului Superior al Magistraturii și în considerarea principiului cooperării loiale între puterile statului, în data de 27.03.2019 am dat curs invitației Președintelui României de a participa la o întâlnire pe tema situației actuale din sistemul judiciar, întâlnire ce a avut loc la Palatul Cotroceni.

Temeiul invitației Președintelui României a vizat „modificările recente și succesive aduse legilor justiției, ce au generat reacții atât în plan intern, cât și european”, iar, în deschiderea întâlnirii, a precizat că acţionează ca mediator la această dezbatere. Cu toate acestea, a rezultat că dispoziţiile art. 80 alin. 2 teza finală din Constituția României, ce prevăd că „Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului”, ar fi determinat, cu necesitate, o altă configurare a cadrului întâlnirii, iar nu doar între instituţiile din cadrul autorităţii judecătoreşti, asociaţiile profesionale ale magistraţilor şi ONG-uri.

Dezbaterea propusă pentru ziua de ieri nu rezolvă problemele justiţiei care sunt complexe, recurente și constante în timp, iar cadrul în care întâlnirea a avut loc nu era cel menit să realizeze acest deziderat, ci dimpotrivă, față de momentul ales, respectiv în campanie electorală, există riscul ca justiția să fie folosită în scop politic. Resping categoric asocierea imaginii justiției cu activitatea politică, precum și orice încercare de a fi utilizate nevoile justiției în scop politic.

Procedând în această modalitate sunt subminate autoritatea și rolul constituțional al Consiliului Superior al Magistraturii, organism ce reprezintă cadrul legitim de dezbatere a problemelor și nevoilor justiției de către reprezentanții magistraților, cu participarea asociațiilor profesionale ale magistraților ori a magistraților în mod individual.

În calitate de Președinte al Consiliului Superior al Magistraturii subliniez că în conformitate cu dispozițiile art. 133 alin. 1 și art. 134 alin. 4 din Constituția României, Consiliul Superior al Magistraturii este autoritatea care îndeplinește atribuțiile constituționale și legale de garant al independenței justiției și reamintesc înalților reprezentanți ai statului că respectarea principiului separației puterilor în stat și al cooperării loiale impune, înainte de toate, respect reciproc și responsabilitate.

Kovesi, din nou în faţa anchetatorilor

Laura Codruţa Kovesi a fost audiată, din nou, la Secţia specială de investigare a magistraţilor. Fostului procuror-şef DNA i-au fost deschise două dosare de către procurorii acestei structuri, cel referitor la aducerea în ţară a lui Nicolae Popa şi cel privindu-i pe procurorii DNA Ploieşti.

Secţia de investigare a infracţiunilor din Justiţie i-a deschis un prim dosar Laurei Codruţa Kovesi în decembrie 2018, după ce fostul deputat Sebastian Ghiţă a acuzat-o că i-ar fi cerut bani pentru plata avionului cu care urma să fie adus în ţară Nicolae Popa din Indonezia, în 2011. Laura Codruţa Kovesi era la acea vreme procuror general al României, iar Nicolae Popa fusese definitiv condamnat la 10 ani şi 4 luni de închisoare în dosarul FNI. În această cauză, fostul procuror-şef DNA este urmărit penal pentru luare de mită, mărturie mincinoasă şi abuz în serviciu. Procurorul de caz al acestei cauze este Adina Florea.

VIDEO! LIVIU DRAGNEA, ÎNTRE APRECIERE ŞI DEMONIZARE

Liviu Dragnea, liderul celui mai mare partid din România, considerat drept cel mai influent politician al momentului, se află în centrul unei adevărate campanii care îmbină toate elementele manipulării politice.

Preşedintele PSD, despre care se spune că este omul care conduce de fapt România, este contestat de adversarii politici şi apreciat de propriul partid.

După alegerile parlamentare din decembrie 2016, Liviu Dragnea se află în centrul unei adevărate campanii, prin care se doreşte crearea unei imagini negative. Se spune despre Liviu Dragnea că este dictator, că ia decizii de unul singur sau se consultă cu doi-trei oameni apropiaţi, că este răzbunător cu cei care îi contestă. Despre problemele penale nici nu mai are rost să amintim. Totul pare să fie făcut ca la manual.

Multe din aspectele teoretice se regăsesc şi în practică, în special în ultimii 3 ani şi îl vizează direct pe liderul PSD.

Nu spun că se încearcă demonizarea lui Liviu Dragnea, dar tehnici de demonizare se aplică în mod real.

Din moment ce un un popor este supus prelucrării ideologice şi psihologice cu scopul de a i se cultiva ura faţă de un „duşman”, acel popor începe să gândească conform unei matrice simple „noi” vs. „ei”.

Tot ce vine de la „ai noştri” – e bine, tot ce vine de la „ai lor” – e rău. Aşa se ajunge foarte uşor la fanatismul de grup, care se exprimă simplu şi superficial: nu există adevăruri, există un singur „adevăr”.

Întrebarea este: mai poate fi scoasă demonizarea din politica românească?