MENIU

Cine și de ce își bate joc de medicul Cîrstoiu

Nominalizarea medicului Cătălin Cîrstoiu drept candidat al Alianței PSD-PNL la Primăria Capitalei a luat prin surprindere pe foarte multă lume. Cele două partide nu au fost în stare, deși au sute de mii de membri, să ajungă la o înțelegere pentru a găsi un candidat din interiorul celor două formațiuni politice. Firea era controversată, Burduja nu are cine știe notorietate. Și au ajuns la un fel de compromis, scoțându-l din joben pe Cătălin Cîrstoiu, care are o misiune extrem de complicată de a-i învinge pe Nicușor Dan și Cristian Popescu Piedone.

De ce e complicat? Pentru că actualul primar, în ciuda faptului că nu a făcut absolut nimic în timpul mandatului, stă bine în sondaje și reușește prin șmecherie și oportunism să mai covingă oameni să îl voteze. E complicat și pentru că Piedone se pregătește de o viață pentru funcția de Primar General și are un electorat numeros.

Cătălin Cîrstoiu, fără pic de experiență politică, a fost aruncat într-o groapă cu doi lei puternici. Nu este clar nici dacă PSD și PNL chiar îl ajută cu adevărat pe Cîrstoiu în această campanie. Circulă și teoria că Gabriela Firea nu va putea uita faptul că Marcel Ciolacu nu a susținut-o la Capitală și, drept răzbunare, nu se implică total în susținerea medicului. Despre liberali ce să mai vorbim. Sunt praf și doar alianța cu PSD îi mai menține pe linia de plutire.

Este evident că medicul Cîrstoiu are probleme de comunicare, nu știe să iasă din anumite situații mai complicate, iar campania încă nu a început cu adevărat. Mașina de propagandă a lui Nicușor Dan încă nu a început să scoată „marfă” despre contracandidați. Ceea ce pățește acum Cîrstoiu e nimic față de ce va urma dacă medicul nu va ieși să explice ferm tot ceea ce i se impută. Cel mai grav lucru este faptul că liderii PSD și PNL nu par convinși să îl susțină cu adevărat pe Cătălin Cîrstoiu, ceea ce dovește lipsa de sinceritate atunci când au ieșit cu nominalizarea. Se lasă impresia că Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă nu iau în serios această candidatură sau chiar își bat joc de un om.

Situația este extrem de complicată, iar în situația în care Cătălin Cîrstoiu va fi lăsat singur în continuare nu va avea nicio șansă. Ceea ce nu înțeleg Ciolacu și Ciucă este faptul că un eșec al lui Cîrstoiu va avea un impact dezastruos pentru tot restul anului electoral, atât pentru PSD, cât și pentru PNL. Se știe că Bucureștiul dă un semnal clar pentru toată țara, dar amatorismul unor lideri ai actualei coaliții face să nu se observe această miză uriașă.

Jocul lui Ciolacu și capcana pentru AUR

Bulibășeala din ultima vreme legată de comasarea alegerile ascunde de fapt care este adevărata miză politică. Totul este legat de cine va câștiga alegerile prezidențiale și toate negocierile din coaliție se poartă și s-au blocat din cauza acestui subiect. PSD speră să câștige după foarte mulți ani alegerile prezidențiale, dar știe că nu va reuși dacă nu va avea și sprijinul PNL. Liberalii nu concep să nu aibă candidat la prezidențiale și sunt în stare să rupă coaliția și chiar să facă o alianță de dreapta cu USR tocmai pentru a maximiza șansele de a câștiga alegerile prezidențiale.

Culisele negocierilor din coaliție arată cum se desfășoară discuțiile. Marcel Ciolacu și PSD nu vor să ajute PNL prin comasare fără să fie siguri că liberalii vor susține candidatul social-democrat pentru Palatul Cotroceni. Cei din PSD sunt suficient de experimentați cât să nu se lase păcăliți de oferta PNL. De asemenea, jocul lui Ciolacu este extrem de simplu, dar ascunde și o capcană întinsă celor de la AUR. Prin refuzul de a accepta comasarea alegerilor, PSD și Ciolacu dau șansa AUR să ia un scor bun la alegeri, primul test electoral fiind europarlamentarele. Social-democrații preferă să ajute AUR să crească, decât să ajute PNL. Iar scopul ascuns este legat de prezidențiale. Oricine va candida la prezidențiale din partea PSD ar avea șanse bune în fața unui candidat AUR. Așa cred cei de la PSD.

Lucrurile nu sunt atât de simple. Poate că social-democrații vor avea candidat în turul doi la prezidențiale, dar nu este deloc sigur cine va fi celălalt candidat. Nu cred că George Simion va candida la prezidențiale dacă nu va fi sigur că va câștiga. Un eșec al lui Simion la prezidențiale va duce probabil la pierderea puterii în AUR. Așadar, candidatul PSD în turul doi la prezidențiale nu va da peste George Simion. În schimb, este foarte posibil să dea peste un candidat ca Dan Puric, susținut de AUR. În aceste condiții, jocul politic din turul doi al prezidențialele se schimbă dramatic. Vă imaginați o discuție televizată între Ciolacu și Puric? Se va alege praful de actualul lider PSD!

SUVERANIȘTII CALCĂ TOTUL ÎN PICIOARE

Alegerile pentru Parlamentul European sunt primul test electoral major din acest an și ne va arată dacă se confirmă ceea ce foarte multă lume anticipează. Mișcările suveraniste din Europa au șansa de a da lovitura în țări importante din Uniunea Europa. Nici România nu e departe de acest scenariu, iar ceea ce întâmplă acum pe continent cu protestele fermierilor nu e deloc întâmplător.

Multe dintre solicitările fermierilor la nivel european se regăsesc și în programele politice ale mișcărilor suveraniste. S-a discutat mult despre ce înseamnă aceste mișcări, s-a spus că sunt curente extremiste, cu solicitări radicale și greu de pus în practică. Ceea ce nu înțeleg cei care atacă partidele suveraniste este faptul că aceste mișcări au apărut și s-au dezvoltat pe fondul nemulțumirilor majore ale oamenilor față de politica Uniunii Europene. Fie că vorbim despre imigrație sau despre politica agricolă comună, nemulțumirile oamenilor sunt tot mai accentuate, iar cei care profită cel mai mult sunt politicieni cu notorietate din zona suveranistă.

Marine Le Pen în Franța, Viktor Orban în Ungaria, Matteo Salvini în Italia, Geert Wilders în Olanda, George Simion în România sunt lideri politici pe val, iar mișcările politice aflate în spatele lor au șanse mari să dea lovitura la alegerile europarlamentare. Totul va depinde de participarea la vot, dar și de felul în care va fi gestionat protestul masiv al fermierilor.

Trebuie să ne așteptăm la surprize majore la europarlamentare, actuala structură a grupurilor parlamentare europene se va schimba radical. Nimic nu va mai fi ca înainte, este un val de ură și de protest care nu are cum să mai fie oprit, iar cei care au de câștigat sunt liderii cu mesaje critice simple, care spun oamenilor ceea ce vor să audă și care nu și-au schimbat opiniile în funcție de cum au fost vremurile. Iar lucrurile se vor complica și mai mult dacă Donald Trump se va întoarce la Casa Albă.

Mișcările suverniste nu au apărut din nimic. Totul a pornit de la felul în care cei care conduc Uniunea Europeană, în special Partidul Popular European, au gestionat crizele politice și economice. Aroganța liderilor care conduc instituțiile europene nu a făcut decât să umfle electoral partidele aflate în opoziție. În Franța, Marine Le Pen a fost foarte aproape să îl bată pe Macron în alegerile prezidențiale. În Olanda, Geert Wilders a câștigat alegerile legislative. Ungaria este condusă cu mână forte de Viktor Orban, care joacă și cu UE, dar stă la masă și cu Putin. Sunt situații electorale complicate și în Germania, dar și în Austria.

În România, AUR pare să-și fi consolidat locul doi în sondaje și amenință chiar primul loc pentru europarlamentare. Nu este deloc sigur că PSD va câștiga primele alegeri din acest an, iar cei aflați la putere acum în România se gândesc la o variantă să comaseze europarlamentare cu locale, sperând că primarii PSD și PNL vor trage mai mult în campania electorală.

Bulgărele de zăpadă suveranist a pornit la vale de mai bine de doi ani și tot crește, aproape că mătură totul în cale!

CIOLACU, mărire și decădere

Președintele PSD, Marcel Ciolacu, a reușit performanța de a ajunge premier în urma unei înțelegeri cu șeful statului, Klaus Iohannis, care a preferat să aibă un final de mandat prezidențial liniștit, în ciuda faptului că nu și-a dorit niciodată un prim-ministru de la PSD. Se pot spune multe despre Ciolacu, dar în niciun caz că nu are abilitate politică.

Marcel Ciolacu se pregătește de mai bine de 10 ani pentru funcția de prim-ministru și visează să îi ia locul lui Iohannis la Palatul Cotroceni. Cel mai probabil se bazează și pe ajutor din interiorul sistemului, dar și pe sprijin european, dar mai ales american. Nimeni nu ajunge într-o funcție majoră în România dacă nu este agreat la Washington și la Bruxelles. S-a spus despre actualul premier că are susținere acolo unde e nevoie, adică undeva în zona Pădurii Băneasa. Ciolacu a reușit să crească puțin câte puțin, ajungând în poziția de a nu mai putea fi refuzat de Iohannis.

Din prima zi în care a ajuns premier, Ciolacu este într-o continuă campanie electorală pentru propria imagine publică. Încearcă să fie acel politician care vrea să rezolve totul în țara asta, de la organizarea meciurilor de fotbal până la scăderea prețurilor în magazine. În plus, Ciolacu folosește arma șantajului numită PNRR pentru a lua decizii în coaliție. El le spune clar celor din PNL: fie aplicăm măsurile fiscale cerute de UE pentru a primi banii din PNRR, fie se rupe coaliția și se intră în criză politică. Aici nu există cale de mijloc. Ciolacu are o agendă politică foarte clară și, în general, și-a impus voința.

Ceea ce nu înțelege Marcel Ciolacu este faptul că reușește cu ușurință să irite foarte multă lume, mai ales prin aroganța politică de care dă dovadă. România a avut „mici Dumnezei” în politică, dar care au sfârșit foarte prost. Modestia și heirupismul de care încearcă să dea dovadă Ciolacu riscă să se întoarcă înzecit împotriva sa.

Șmecheria politică prin care liderul PSD a reușit să urce nu îi va fi necesară pentru a se menține. A lua măsuri fiscale doar pentru că așa vrea Uniunea Europeană nu este o soluție. A te face că iei măsuri pentru a economisi bani la buget când, de fapt, nu umbli acolo unde sunt adevăratele probleme, nu va face decât să enerveze și să genereze un val de ură.

Actualul premier al României nu a fost niciodată un politician veritabil, ci mai degrabă a știut să profite de context și să își maximizeze șansele de a urca pe scara politică. Se numește oportunism politic, dar nu va fi suficient pentru a rezista. Populismul socialist de care dă dovadă Ciolacu se va întoarce ca un bumerang împotriva sa și în niciun caz nu este acel patriotism despre care actualul prim-ministru vorbea la începutul mandatului.

Este foarte ușor pentru Marcel Ciolacu să ajungă de la mărire la decădere.

Nimeni pentru PACE, toți pentru RĂZBOI

Războiul din Ucraina a părut să ia pe toată lumea prin surprindere. În ciuda informațiilor care au apărut înainte de ofensiva rușilor din februarie 2022, decizia lui Putin de a intra cu trupe în Ucraina a fost o mare surpriză, deși el se pregătește de 20 de ani pentru ceea ce se întâmplă acum în lume. Poate o să deranjeze ce spun acum, dar, după un an de conflict sângeros, NIMENI nu dorește să vorbească despre pace! De un an de zile se vorbește numai despre înarmare, despre bombe, despre ofensive și contraofensive. Oare de ce? E simplu! Există mai multe interese acolo unde se iau decizii în această lume ca acest război să continue.

Să vedem mai întâi unde se iau deciziile! La Moscova, Putin nu se va opri până nu va obține măcar câteva teritorii din Ucraina. La Kiev, Zelenski nu are cum să renunțe la teritorii, nici măcar la Crimeea. La Washington, Biden are mai multe interese în Ucraina decât au avut vreodată alți lideri americani. La Beijing, Xi Jinping este cel care câștigă cel mai mult de pe urma războiului. Toți marii actori implicați în acest război au interese total diferite, care fac imposibilă o discuție despre pace.

Așa cum în pandemie, cel mai mult au avut de câștigat firmele din industria medicală, în vremuri de război, firmele care produc armament decid tot ceea ce se întâmplă acum în lume. Și dacă Biden ar dori ca acest război să e termine acum, decizia finală nu este la liderul american. Marii șmecheri care acum produc armament pe bandă rulantă și fac profituri uriașe nu vor da ok-ul pentru finalul războiului decât după ce vor fi cu toți sacii în căruță. Este trist ceea ce spun, dar asta e realitatea. Oameni nevinovați mor pentru că așa se întâmplă în RĂZBOI. Dar interesele financiare mondiale sunt mult mai importante decât soarta unor amărâți, prinși la mijloc între jocurile de război. Așa a fost și în pandemie! Până când vaccinurile nu au fost vândute la un nivel financiar satisfăcător pentru șmecherii din Big Pharma, pandemia nu s-a terminat.

Dacă cineva dorea ca acest război să se termine rapid, sau poate să nu fie declanșat deloc, era posibil la începutul anului trecut. Știu că Putin este de vină, că Putin este un nebun care a decis de capul lui să dea lumea peste cap, dar am dubii că adversarii săi, americani, francezi, britanici, au încercat cu adevărat să împiedice declanșarea războiului. Toți cei implicați în această nenorocire au de câștigat. Singurii care pierd sunt oamenii simpli care au murit sau și-au pierdut rudele și agoniseala de o viață.

TRUMP, SOLUȚIA PENTRU ÎNCHEIEREA RĂZBOIULUI

S-a vorbit foarte mult despre relația specială dintre Donald Trump și Vladimir Putin, dar foarte puțin despre soluții simple și clare pentru încheierea conflictului din Ucraina. Se vorbește puțin pentru că majoritatea celor implicați în conflict NU DORESC încheierea lui. Rușii nu vor pentru că vor mai mult decât cele patru regiuni anexate. Ucraina nu renunță la teritoriile ocupate de ruși, iar SUA nu vrea pace pentru că, în acest moment, alături de China, sunt singurele țări care se întăresc în plan economic și militar.

A existat și ipoteza că dacă Trump rămânea la Casa Albă, Vladimir Putin nu intra cu trupe în Ucraina. Este un scenariu plauzibil având în vedere relația politică apropiată dintre cei doi. Atât Trump, cât și Putin, sunt doi politicieni extrem de pragmatici, care știu să negocieze și care pot să bată palma dacă ambele părți au de câștigat.

Faptul că democrații, prin Joe Biden, s-au întors la butoane, a grăbit decizia lui Putin de a invada Ucraina. Biden și Putin se cunosc foarte bine, dar nu suficient cât să poată găsi împreună o soluție pentru a încheia războiul. În plus, industria americană de armament, cu un lobby puternic la factorii de decizie de la Washington, este extrem de încântată de faptul că rușii nu avansează în Ucraina și, astfel, pot livra arme regimului de la Kiev.

Cred că nu mai este nevoie să spun că războiul nu se duce între ruși și ucraineni. Acolo este un conflict militar între Moscova și Washington, este un conflict economic între Rusia și SUA, iar Ucraina este la mijloc. Președintele Joe Biden nu mai poate da înapoi în acest moment și speră ca Moscova să intre în colaps în special din punct de vedere economic. E greu de crezut că așa se va întâmpla, mai ales că Rusia a găsit soluții să finanțeze în continuare industria de armament.

În toată această ecuație complicată, Donald Trump poate fi o soluție pentru a începe negocieri de pace. Trump este SINGURUL AMERICAN care ÎL POATE CONVINGE pe Putin să oprească războiul. Trump știe să aducă la masa discuțiilor părțile aflate în conflict, chiar și un război în desfășurare poate fi tratat ca o afacere. Trump are foarte multe defecte, dar are și o mare calitate: știe să negocieze. Nimeni din SUA nu îl cunoaște mai bine pe Putin decât Trump.

Acum apar însă marile probleme. Ca să îl convingi pe Putin să vină la negocieri trebuie să ai ce să îi oferi. Iar situația politică actuală în care se află Trump nu îl pune în situația de a oferi prea multe. Deciziile în SUA se iau la CIA, Pentagon și Casa Albă. Din opoziție, Trump nu poate face prea multe, iar întoarcerea lui Casa Albă este sub semnul întrebării.

Toate sforile din lume se vor trage pentru ca Trump să nu fie reales președinte al SUA. Să fiți siguri de asta! În aceste condiții, pace în Ucraina este extrem de departe, cu consecințe devastatoare pentru tot mapamondul!

PUTIN, INCONTROLABIL și PERICULOS

A trecut mai bine de o lună de când liderul de la Kremlin a decis să intre cu trupele în Ucraina. Am evitat să scriu păreri personale despre războiul declanșat de Vladimir Putin din motive care țin de felul în care România și românii se raportează la ceea ce se întâmplă în Ucraina. Oamenii sunt împărțiți pro și contra război, pro și contra Rusia, dar mai ales pro și contra Putin.

Se vorbește însă foarte puțin despre istorie, dar și despre motivele pentru care s-a ajuns la război. Totul se învârte în jurul unui singur om: VLADIMIR PUTIN. Este normal să fie așa pentru că Putin este cel care a luat decizia de a invada Ucraina, iar viitorul pare să ne rezerve surprize. Cert este că Vladimir Putin a devenit dintr-un lider politic agreat în cancelariile occidentale un fel de ”rău suprem”, care însă îl face și mai periculos decât este în realitate. Cel mai grav lucru este că avem de-a face cu un PUTIN…INCONTROLABIL.

Pentru cine a urmărit evenimentele din fostul spațiu sovietic erau evidente câteva aspecte:

  1. Vladimir Putin nu este Mihail Gorbaciov, nu este Boris Elțîn. Putin este un animal politic, uns cu toate ”alifiile” politice și securiste care au existat vreodată.
  2. Rusia militară din anul 2022 nu mai este Rusia despre care știam că are probleme după prăbușirea URSS. Sunt 22 de ani de cât Putin conduce cu mână forte, iar principalul său obiectiv a fost să înarmeze Rusia.
  3. Atât SUA, cât și UE, au subestimat capacitatea lui Vladimir Putin de a porni războaie, deși istoria recentă a arătat că nu are nicio rezervă în această direcție.
  4. SUA și UE nu au înțeles că Putin avea cu totul alte planuri decât să stea la aceeași masă cu NATO. Foarte multă lume a criticat discursul lui Putin din ziua în care anunța că recunoaște regiunile Donbas și Lugansk. Trebuia citit printre rânduri și era evident că Putin are ca principal obiectiv să refacă o bună parte din fosta Uniune Sovietică.
  5. În Rusia există un fel de capitalism economic, combinat cu autoritarism politic și, foarte important, influența mafiei la cel mai înalt nivel. Imediat după ce a ajuns la Kremlin, Vladimir Putin și-a creat un cerc extrem de strâns, exclusivist, format din foști securiști, oligarhi, oameni care au legături cu mafia. Nimeni din jurul lui Putin nu este întâmplător. Va fi aproape imposibil ca Putin să fie trădat!

Nimic nu va mai fi ca înainte de începutul războiului din Ucraina. Nu sunt de acord cu cei care spun că Putin este un fel de Hitler. Putin este Putin, un lider politic care s-a pregătit 20 de ani pentru a declanșa această dezordine mondială. Poate că Rusia este cu mult sub tehnologia militară a NATO, dar istoria ne spune că rușii au pierdut foarte puține bătălii, iar marele atu al Rusiei este chiar Putin, devenit extrem de periculos și, mult mai grav, INCONTROLABIL.

Nevoia de AUR

Este foarte multă agitație pe scena politică din cauza felului în care AUR și George Simion aleg să facă politică. Părerile sunt împărțite, există tabăra celor care critică felul în care acționează AUR prin proteste în stradă sau în Parlament și tabăra celor care spun că e nevoie de un astfel de partid. Fără să fiu neapărat subiectiv, cred că este nevoie de AUR și George Simion pe scena politică.

De 30 de ani, politica din România este dominată de cele două mari partide, PSD și PNL, care și-au împărțit sub diverse forme guvernarea. Au fost și partide, precum PRM, care au contat în ecuația politică, dar nu au ajuns niciodată să dețină puterea politică. În ultimii ani, USR s-a afirmat puternic în opțiunile electoratului, în special ca opoziție și discurs anti PSD, dar mai ales anti Liviu Dragnea. Mesajul politic al USR, dar și forța politică, s-au diluat mult însă după au intrat la guvernare și s-a dovedit că nu au suficientă experiență să știe cum să gestioneze puterea.

S-au făcut multe comparații între USR și AUR din punct de vedere al modului în care se manifestă în politică. Lucrurile aici sunt extrem de simple și am mai spus asta. AUR a pus în practică multe din metodele folosite de USR atunci când dorea să protesteze sau să se facă auziți în politică. Cine a inventat moda live-urile pe Facebook din plenul Parlamentului? USR! Cine organiza tot felul de proteste spontane, unele destul de violente în limbaj și acțiune? USR!

Felul de a face politică e pe cale să se schimbe, iar AUR și George Simion au înțeles asta. Nu spun că AUR a copiat metodele USR, ci doar că s-a adaptat noilor realități politice care înseamnă un locatar la Cotroceni extrem de slab și dezinteresat de ce se întâmplă în țara asta și o guvernare controlată de zeci de ani de aceleași partide. AUR și Simion speculează perfect până acum slăbiciunile celor aflați la putere și reușește să mobilizeze în stradă oameni. Mulți, puțini, nu contează, dar îi mobilizează. Iar mulți dintre cei care îl urmează acum pe George Simion sunt oameni dezamăgiți de clasa politică, oameni care nu au mai votat până acum sau au fost nehotărâți unde să pună ștampila pe buletinul de vot. În asta constă forța AUR, la care se adaugă evident felul în care reușește să comunice în mediul online, dar și pe teren, printre oameni.

Este nevoie de AUR pe scena politică, care parcă a încremenit în ultimii ani în indiferență și lipsă de respect față de electorat. Rămâne de văzut dacă AUR va reuși să mobilizeze nemulțumirea socială, dar și ce discurs vor avea liderii acestui partid după încheierea pandemiei, când nu vom mai vorbi despre Arafat, mască, restricții, etc.

O ȚARĂ DUPĂ CHIPUL ȘI ASEMĂNAREA LUI KLAUS IOHANNIS

În curând se vor face 7 ani de când România este condusă de la Palatul Cotroceni de către Klaus Iohannis. Apărut în viața românilor ca o mare speranță politică, fostul primar al Sibiului este mai degrabă o dezamăgire, un președinte care nu a făcut decât să semene ură și dezbinare printre români. Un singur obiectiv și-a propus: eliminarea PSD de la butoanele puterii. Și a reușit! Dar care este costul?

România are parte de un președinte care lipsește de la momentele importante. Fie că a fost vorba despre drame precum incendii în spitale, fie că societatea este măcinată de dispute politico-sociale importante, Klaus Iohannis preferă să nu se implice. În singurele momente în care a decis să intervină, Klaus Iohannis a avut un scop precis: să adauge capital electoral, fie îmbrăcând celebra geacă roșie, fie făcându-și apariția în mod oportunist și urcându-se pe cadavrele celor care au murit la ”Colectiv”.

România condusă de Klaus Iohannis este o țară în care ipocrizia politică, indolența și oportunismul au fost ridicate la cel mai înalt nivel. Actualul șef al statului a reușit, din păcate, performanța negativă, de a-i face pe români să fie scârbiți de clasa politică, să nu mai creadă că politicienii din valul nou (aici mă refer în mod special la cei din USR-PLUS) sunt mai buni decât vechii politicieni. Acest fapt este de o gravitate fără margini, lucru care se vede în lehamitatea oamenilor atunci când vine vorba de clasa politică. Zeci de ani de acum încolo, România va fi condusă ilegitim de politicieni care sunt votați de un sfert din populația cu drept de vot.

Ce au văzut românii în cei aproape 7 ani de mandat ai lui Klaus Iohannis?

  • îți poți lua 5, 6 case din banii de meditație și nu pățești nimic;
  • poți să impui un Guvern, deși românii au votat cu totul altceva;
  • poți face tot ceea ce criticai la adversarii politici, iar asta este cea mai mare ipocrizie politică de care dă dovadă actualul șef al statului;
  • poți sta pe margine, te poți ascunde, deși românii așteaptă soluții de la cel mai important om în stat (au trecut ani de zile de când Iohannis nu a mai acordat un interviu în mass-media);
  • poți duce aroganța politică pe cele mai înalte culmi;

Imediat după a ajuns președinte, Klaus Iohannis a anunțat că dorește ”guvernul său”. A făcut tot ce a putut și a instalat două guverne controlate de el. Care este rezultatul? Guvernul Orban și Guvernul Cîțu sunt cele mai slabe executive pe care le-a avut România după 1990. Dar….președintele României…tace! Așa cum a tăcut de când a ajuns la Palatul Cotroceni.

Acesta este Klaus Iohannis, un politician șters, ajuns președinte prin susținere puternică din exterior și care va rămâne în istorie prin….NIMIC!

POHTA CE-A POHTIT IOHANNIS ȘI MARELE PERICOL PENTRU PSD

Într-unul din articolele anterioare am scris despre faptul că președintele Klaus Iohannis va fi ”groparul politic” al PSD. Am argumentat atunci că tot ce se va întâmpla în acest an în zona politică va avea drept țintă obiectivul major al președintelui Iohannis de a elimina PSD din tot ce înseamnă decizia politică în România: servicii de informații, Guvern și acum Parlament.

Chiar dacă PSD a câștigat alegerile parlamentare, iar la locale a avut un scor destul de bun, asta nu înseamnă mare lucru. PSD a câștigat parlamentarele nu pentru că a avut un ofertă electorală irezistibilă sau pentru că a propus oameni excepționali în funcții publice. Nu! PSD a câștigat pentru că oamenii care au dorit să iasă la urne au dat un vot de blam lui Klaus Iohannis. Sigur că PSD are un electorat destul de stabil, dar și acesta este în scădere după condamnarea politică a lui Liviu Dragnea.

Un lucru foarte important despre care nu vorbește nimeni este marele pericol pentru PSD. Precedentul a fost deja creat. Câtă vreme la Palatul Cotroceni se va afla Klaus Iohannis și după prezidențialele din 2024 un lider tot din zona PNL – USR, PSD nu va mai avea acces la guvernare. Atacul la PSD din partea președintelui Iohannis nu este doar o simplă ambiție politică, ci face parte dintr-un plan bine pus la punct, agreat în marile capitale europene, dar și în SUA.

Este greu de crezut că PSD va mai reuși să ia peste 45% la alegerile parlamentare și atunci să acceadă la guvernare în mod automat. Un simplu scenariu pe care îl lansez la acest moment sună cam așa, iar PSD trebuie să fie foarte atent: Klaus Iohannis nu va mai putea să aibă încă un mandat la Palatul Cotroceni, dar nu îl va împiedica nimeni și nimic să ajungă la Palatul Victoria. Este foarte probabil să avem un fel de rocadă politică, iar cel care va candida la prezidențiale peste 4 ani din partea PNL-USR să meargă în tandem cu propunerea de prim-ministru, în persoana lui Klaus Iohannis. În aceste condiții, pentru PSD urmează o lungă perioadă pe băncile Opoziției.

PS. Pariez pentru 2024 pe tandemul Dominic Fritz (Palatul Cotroceni) – Klaus Iohannis (Palatul Victoria)!