Discuţiile tot mai aprinse din ultima vreme pe tema OUG 114, aşa-zisa „taxă pe lăcomie”, scot în evidenţă poziţiile ferme ale celor doi parteneri ai coaliţiei de guvernare. Avem, pe de o parte, ALDE prin Călin Popescu Tăriceanu, Varujan Vosganian, Daniel Chiţoiu, Andrei Gerea, Toma Petcu şi, pe de altă parte, Liviu Dragnea, Darius Vâlcov, Eugen Teodorovici. Se observă o retorică ceva mai echilibrată la premierul Viorica Dăncilă, care preferă să lase o uşă deschisă partenerilor de la ALDE.
Lucrurile în privinţa celebrei ordonanţe sunt simple la prima vedere, dar extrem de complicate la o analiză mai profundă.
Liviu Dragnea a dat semnalul bătăliei împotriva multinaţionalelor pe 17 decembrie 2018, cu ocazia Consiliului Naţional PSD. Discursul de atunci al liderului social-democrat nu a lăsat loc de îndoială: multinaţionalele cu precădere din zona energiei, bancară, telecomunicaţii, hypermarket au fost luate la ochi de şeful PSD, care susţine că aceste companii fac profituri uriaşe în România, dar scot aceste profituri către ţările de origine. Soluţia a fost simplă: SUPRATAXAREA!
Dar de unde vine această radicalizare a preşedintelui PSD la adresa multinaţionalelor? Pe lângă argumentele economice şi financiare, care pot fi analizate de specialişti, Liviu Dragnea, cel mai probabil, se bazează pe informaţii potrivit cărora multinaţionalele au susţinut şi încă o fac, într-un fel sau altul, protestele de stradă împotriva Guvernului.
Pe poziţii radical opuse se află cei de la ALDE, care au pus beţe în roate şi la Legea Offshore, acolo unde PSD dorea o impozitare mult mai drastică a operatorilor care extrag gaze din Marea Neagră. La fel ca în cazul „taxei pe lăcomie”, argumentul suprem folosit de ALDE şi Călin Popescu Tăriceanu a fost faptul că vor fi afectate investiţiile.
Sensibilitatea preşedintelui ALDE faţă de zona multinaţionalelor din energie este ceva mai veche, scandalul din 2008 legat de concesionarea unor perimetre din Marea Neagră către Sterling Resources fiind un exemplu foarte bun în acest sens.
Şi zona bancară pare să fie susţinută puternic de reprezentanţii ALDE. Un exemplu concret a fost participarea, destul de surprinzătoare, a preşedintelui Senatului la audierea guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, la Comisia economică, prezidată de senatorul Daniel Zamfir. Nu spun că Tăriceanu a fost de partea lui Isărescu, dar cred că audierea ar fi fost „altfel” fără participarea liderului ALDE.
Este evident că, la vârful celor două partide, PSD şi ALDE, există dispute majore vis-a-vis de felul în care ar trebui să se relaţioneze cu multinaţionalele. Fie Liviu Dragnea va ceda în faţa ALDE de dragul menţinerii coaliţiei, fie va merge înainte fără ALDE, dar riscul să piardă guvernarea este foarte mare. Nu cred în varianta susţinerii unui guvern minoritar!